Palatul nefericitei domniţe Ruxandra

8 noiembrie 2007
„Stra?nic? ?i vestit? a?ezare a fost aceasta în capitala E?ului! Privi?i, m? rog dumneavoastr?, numai pere?ii ace?tia str?vechi, cu t?rie de cremene, dura?i doar din piatr?, c?r?mid? ?i var“. P??ind m?run?el dintr-o înc?pere în alta, pe sub bol?ile bizantine cu arcuri de catedral?, maestrul George Lesnea, abia intrat în noul sediu al revistei „Cronica“, prin ianuarie 1971, nu se mai s?tura s? cerceteze rotunjimile tavanelor de la parterul palatului Cantacuzinilor.
„Ehei, dac? ar vorbi zidurile acestea, ce de-a istorii ne-ar mai spune!“. ?i cum înso?itorii a?teptau cu urechile ciulite, parc? s? aud? glasul „chetrelor“ din b?trânele temelii, maestrul Lesnea a început s? depene, înceti?or, un fir de poveste, ?esându-l cu migal? în urzeal? de cronici, hrisoave ?i legende.
Despre Mihai Viteazul care, în vara anului 1600 venind Ia?i cu armata sa, înf?ptuia primii pa?i în vederea Unirii celor trei ??ri surori: Valahia, Moldova ?i Ardealul. Despre vestitul s?u vistier, Andronic Cantacuzen, ?i feciorii s?i, Iordache ?i Toma. Despre aplecarea lor c?tre acei vitregi?i, precum c?rturarul Miron Costin, r?mas orfan în „?ar? strein?“ (Polonia) ?i ad?postit în casa lui Iordache Cantacuzino, sfetnicul de n?dejde ?i cumnatul lui Vasile Lupu, prin Catrina Bucioc, sor? cu doamna Tudosca, întâia nevast? a domnitorului.
Ajungând aici, maestrul ?i-a dres glasul ?i, rotindu-?i iscoditor privirile prin sal?, a ?optit ca-n mare tain?: „fiindc? veni vorba de înnemurirea lui Iordache cu domnitorul Vasile Lupu, ?ti?i dumneavoastr?, cinsti?i cronicari, ce mi-a spus o dat? neobositul iscoditor al îng?lbenitelor înscrisuri cancel?re?ti, Gheorghe Ungureanu, directorul Arhivelor? Ei, afla?i! Potrivit unui hrisov, pe locul ista al Cantacuzinilor a fost casa domni?ei Ruxandra, fiica cea mic? a lui Vasile Lupu. ?i cum domnitorii zideau casele din piatr? f?r? moarte, ca acele de la Golia ?i « Trei Ierarhi », mare parte dintr-aceast? zidire îi apar?ine, de?i în timp o mai fi fost restaurat? ?i modificat?!“
Cum cei de fa?? îl ascultau vr?ji?i, dorind s? aud? mai departe legenda str?vechilor ziduri între care aveau a s?l??lui, iar cei mai vârstnici î?i tr?seser? ?i scaunele dup? ei, ie?ind de prin birouri în marele hol, b?dia le-a spus ?i povestea pu?in ?tiut? a nefericitei fete a lui Vasile Lupu, cu care soarta a fost amarnic de crud?, ca ?i cu tat?l s?u, ctitorul bijuteriei din piatr? de la „Sf. Trei Ierarhi“.
P?rintele Ruxandrei, domnul Vasile Lupu, str?duindu-se s? îmbog??easc? ?i s? înfrumuse?eze noua capital? a Moldovei ?i construind m?n?stirea sculptat? ?i aurit? a „Trei Sfetitelor“ cu colegiu, tipografie ?i baie public?, alt? m?n?stire, Golia, fiind în lucru, pe lâng? aceea a „Sfântului Dumitru“ din Orhei (sfin?it? în 1637), a stârnit pizma vecinilor hr?p?re?i ?i, dup? o p?trundere a t?tarilor pe la nordul ??rii, coborând cu pr?zi dinspre Lehia ?i alunga?i de oastea Moldovei, ace?tia au revenit prin 1650, aducând ?i cazacii lui Bogdan Hmelni?chi. N?v?lind pe nea?teptate, au ajuns, fioro?i, la marginea ?utorii, însp?imântând curtea ?i domnitorul, care a fost nevoit s? se retrag? în codrii Capote?tilor spre Neam?, l?sând capitala la voia lor.
Punându-i foc, pârjolul nimicitor a cuprins ?i biserica, tipografia ?i ?coala.
Ca s? scape de n?v?litori, vasile lupu a trebuit „s? le pl?teasc? multe pungi ?i s? f?g?duiasc? pe Ruxandra de nevast? lui Timu?, feciorul hatmanului cazacilor“. Numai a?a ceambururile t?tare s-au retras peste Nistru ducând cu ele „zeci de mii de robi, cirezi ?i turme imense de animale ?i bunuri jefuite din ora?e ?i sate.“ (Al. Gh. Savu – „Vasile Lupu“).

Vasile Lupu a fost nevoit s-o dea lui Timu? pe Ruxandra

Vestit? în tot r?s?ritul pentru frumuse?ea ei, Ruxandra, fiica cea mic? a domnitorului, n?scut? pe la 1630, instruit? la un colegiu m?n?stiresc din Cracovia ?i apoi la Istanbul (1645), unde a fost trimis? „z?log“, dup? cerin?a Por?ii, ?i l?sat? pe seama sultanei Kiosem, femeie cultivat?, ce conducea din umbr? treburile padi?ahului (C. D. Gane – „Trecute vie?i de doamne ?i domni?e“), avea mul?i pretenden?i.
Printre ei erau principele Sigismund, fiul voievodului Gheorghe Rakoczi al Transilvaniei, contele Potocki ?i castelanul Cracoviei, prin?ul Dimitrie Wisznowiecki, ultimul venit special la la?i, anonim, ca om de rând, s-o vad?, dar ?i Timu?, fiul hatmanului cazacilor zaporojeni Bogdan Hmelni?ki, care lupta în Ucraina pentru eliberarea de sub domina?ia polonez?.
Cum domnitorul ezita s? îndeplineasc? dorin?a lui Timu?, dup? pârjolirea E?ilor din 1650, hatmanul i-ar fi trimis vorb? domnitorului c? va veni feciorul în Moldova „cu mii de nunta?i“ s?-?i ia nevasta.
Neprimind ajutor nici de la turci, nici de la polonezi, p?rintele a fost nevoit s? accepte c?s?toria. Înso?it de vreo 3.000 de nunta?i, un car de dru?te ?i 40 de care cu sare, pe la vreo 26 august 1652, Timu? a sosit la Ia?i.
Domnitorul a încercat s? amâne nunta, în ultimul moment sperând chiar s?-l opreasc? pe mire, cu ajutorul generalului polonez Martin Kalinovschi, rugat s?-i taie calea, pentru a-i salva fiica, „singura bucurie a b?trâne?elor sale“, dar generalul a fost învins de cazaci lâng? Vilni?a ?i alungat (mai 1652). Vasile Lupu mai avea în Polonia o fiic?, Maria, c?s?torit? cu prin?ul polonez Radzvil, luteran, spre sup?rarea boierilor.
De?i candidatul Timu?, dup? spusele cronicarilor, era pu?in instruit ?i-i pl?cea „paharul“, Ruxandra, cunosc?toare a vreo trei limbi: poloneza, turca ?i greaca, a acceptat m?riti?ul, socotind c? puternicul conduc?tor al vecinilor ucraineni – vesti?i lupt?tori ai vremii – va fi de ajutor iubitului ei p?rinte intrat în mari primejdii. Dorind lini?tea ??rii, spunea c? Timu? e so?ul h?r?zit de soart?.
Duminic?, 1 septembrie 1652, s-a petrecut nunta ?i cununia sub turla bisericii „Sfântul Neculai“, zaiafetul întinzându-se ?i în zilele urm?toare, iar pe 6 septembrie so?ii au plecat spre Cehrin, la re?edin?a hatmanului din Ucraina. Acolo au r?mas toat? iarna, pân? prin aprilie 1653, când Timu? a plecat în ajutorul socrului de la Ia?i, atacat de oamenii lui Gheorghe ?tefan, un boier bogat, pretendent la domnie. Dup? mai multe lupte, Vasile Lupu, c?tr?nit, s-a retras peste Nistru, la ginere.
Bogatul logof?t Gheorghe ?tefan, st?pânul unor întinse mo?ii pe valea Siretului ?i a Bistri?ei (unde avea ?i conacul la Buciule?ti), fost om de încredere la curtea lui Vasile Lupu, strânsese trupe de la Rakoczi, principele Ardealului, ?i de la Ioan Cazimir, craiul polon, ambii socotind du?m?noas? încuscrirea domnitorului cu r?zboinicul Bogdan Hmelnitjki, conduc?torul luptei de eliberare a Ucrainei de sub domina?ia polonez?.
În ultima b?t?lie, de la cetatea Sucevei (septembrie-octombrie 1653), unde domnitorul Vasile Lupu s-a refugiat cu so?ia, doamna Ecaterina, ?i copilul ?tef?ni??, ginerele Timu? a fost r?nit la un picior de o schij? a tunului prin?ului Dimitrie Wisznowiecki, rivalul la mâna Ruxandei, ?i a murit peste câteva zile (în 18 septembrie), la un an de la nunt?.

La Suceava, doamna Ecaterina ?i fiul ei, ?tef?ni??, au c?zut prizonieri

Terminându-se proviziile, nemaiavând putere s? reziste, cazacii lui Timu? au încetat lupta ?i s-au deschis por?ile, iar cetatea cu „doamna ?i cu toata averea lui Vasile Vod?“ au c?zut în mâinile rivalului (9 octombrie 1653).
Scurtând capetele ap?r?torilor cet??ii Suceava, Gheorghe ?tefan a luat averea c?zut? plea?c?, pe doamna ?i feciorul Lupului, ducându-i mai intâi la Roman, unde avea re?edin?a, ?i apoi la mo?ia sa din satul Buciule?ti (Bogdana), unde i-a ?inut în robie cu chinuri aproape vreo cinci ani.
Retr?gându-se învin?i, cazacii au dus acas? trupul hatmanului Timu?. Atunci când i s-a adus acas? sicriul nefericitului ei so?, Ruxandra avea probabil vreo 23 de ani ?i n?scuse doi gemeni. Cernit?, s-a retras în cetatea Râ?covului, pe malul Nistrului, devenit? „cetatea Ruxandrei“, unde fostul pretendent Wisznowiecki, înving?torul de la Suceava, i-a tot trimis pe?itori, fiind din nou refuzat.
Tân?ra domni?? a preferat s?-?i petreac? singur? via?a f?r? de noroc, plângând cu „lacrimile care curgeau ca un izvor,“ cum zice o legend? basarabean?. Mama ei vitreg?, dar bun? ca una adev?rat?, doamna Ecaterina, a doua so?ie a domnitorului, era în robia lui Gheorghe ?tefan, iar tat?l s?u, Vasile Lupu, era închis la Istanbul.
Ea a sc?pat de n?v?litori fugind la curtea cuscrului, hatmanul Hmelni?ki, dup? ajutoare, ?i de acolo a plecat la t?tari cu acela?i scop, ?i apoi la sultan. Peste vreo ?ase ani, când p?rintele s?u a reu?it s? scape ?i a fost a?ezat în tronul Moldovei feciorul ?tef?ni?? Lupu (1659-1661), Ruxandra a fost chemat? la curtea din Ia?i. Cum nu a vrut s? vin?, pentru a o aduce acas?, ?tef?ni?? a asediat cetatea Râ?covului, dar f?r? rezultat, c?ci por?ile înt?rite nu s-au deschis, Ruxandra aflându-se, dup? unii, ostateca lui Iurie, cel?lalt fiu al hatmanului Bogdan Hmelni?ki.
Târziu, dup? ce a murit ?i Iurie, prin 1667, Ruxandra a închinat averea la Sfântul Munte, M?n?stirii Vatoped, ?i p?r?sind apoi Ucraina s-a întors acas?, având o mo?ie la Deleni, în districtul Boto?ani, r?mas? apoi Cantacuzilor, iar alta în Preute?ti, la vreo 15 kilometri de Târgu Neam?, unde p?rintele avusese un conac.
Trecuser? aproape vreo 15 ani amari de la nefericita ei c?s?torie, închinat? Moldovei, ?i avea doar 40 de ani.

Ruxandra, decapitat? în Cetatea Neam?ului

Prin a doua jum?tate a anului 1686, au n?v?lit în Moldova trupele regelui polon Ioan Sobieski, cum spune Neculce în cronica sa: „În al doilea anu a domniei lui Cantemir, scoborâtu-s-au craiul Sobe?chie cu toat? puterea sa, ?i cu to?i hatmanii ?i cu multe poghiazuri în toate p?r?ile de nu r?mânea loc nepr?dat ?i nestrâcat.“
Ruxandra, înfrico?at? ?i b?trân?, s-a ad?postit în Cetatea Neam?ului cu ni?te slujitori. Asediat? de o ceat? de r?zboinici polonezi ?i cazaci, a fost prins? ?i chinuit?, fapt? pomenit? de Neculai Costin: „aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie Vod?, pre care o au ?inut-o în Cetatea Neam?u ?i cu multe munci au muncit-o pentru avu?ie, pre urm? i-au t?iat capu pre pragu cu toporu.“
La originea tragediei a fost b?nuit vecinul de mo?ie Vasile Crupenschi, c?ruia, mai târziu, Vasile Cantacuzino, nepotul ei de drept, i-a cerut averea Ruxandrei. Medelnicerul Crupenschi cu joimirii (mercenari) moldoveni trecuse de partea lui Sobieski ?i ajutase pâlcul de n?v?litori ca s? silniceasc? pe b?trâna doamn? la Cetatea Neam?ului. De ce? O fi fost r?zbunarea altui pretendent? Soarta, nemiloas?, a l?sat nel?murite tainele vie?ii nefericitei domni?e Ruxandra a Moldovei, c?reia Neculai Gane, Mihai Sadoveanu ?i al?i scriitori i-au închinat romantice pagini.

Vechii ie?eni priveau înduio?a?i palatul din strada Alecsandri

De aceea, vechii ie?eni, când trec pe lâng? palatul cantacuzinesc din strada Vasile Alecsandri î?i amintesc înfiora?i de cumplita ei tragedie ?i-l privesc lung ?i înduio?a?i. Ca ?i atunci când se afl? la Kiev în preajma statuii hatmanului Bogdan Hmelni?ki, din centrul ora?ului, pe care o privesc întreb?tori, cerându-i parc? am?nunte despre via?a nefericitei lui nurori ?i neuitata fiic? a Ia?ilor, pe care str?mo?ii i-o d?duser? în grij?. Pe vremuri, întâmplarea era evocat? cu sârg excursioni?tilor de ghizii români ?i ucraineni.
Z?rind pe chipurile unora dintre ascult?tori oarecare umbr? de îndoial?, maestrul Lesnea i-a privit mustr?tor ?i a gl?suit apoi, ?uguind:
„Cum, de bun? seam?, unii par s? nu cread?, eu îi poftesc s? trag? o fugu?? la Serviciul de Sistematizare din cl?direa jude?enei, lâng? Palat (actualul sediu al Prefecturii) ?i s? cerceteze cu luare aminte ce scrie în dosarul monumentului istoric nr. 1555“.
Acolo, exista o eviden?? a monumentelor istorice ie?ene aflate în aten?ia vechiului serviciu de Sistematizare jude?ean, în care era men?ionat? informa?ia înscris? ?i în Repertoriul bibiliografic al monumentelor medievale din Moldova: „Casa Cantacuzino Pa?canu: sfâr?itul secolului XVIII, dup? tradi?ie construit? pe locul caselor domni?ei Ruxandra“.
Ascult?torii au f?cut apoi cuno?tin?? cu spi?a mai stufoas? decât o p?dure a Cantacuzinilor desp?r?i?i în „Pa?cani“ ?i „Deleni“ (dup? locul p?mânturilor), cu a?ez?rile lor din Moldova ?i din târgul le?ului, între care la mare rang era casa str?nepotului Iordache Pa?canu, din col?ul Uli?ei Mari cu uli?a Sfântului Ilie, numit? mai încoace strada Vasile Alecsandri.
Palatul acestuia, socotit pe la 1780 unul dintre cele mai str?lucitoare ?i mai bogate, cu înc?peri mari, ce se deschideau într-o sal? întins?, plin? de mobile scumpe, candelabre aurite ?i divane acoperite de stofe ?i de ?aluri ?esute în fir de m?tase, aur ?i argint, g?zduia, prin 1788, pe mare?alul prin? Charles de Ligne, din serviciul împ?ratului austriac, dând prilej umblatului musafir s? scrie c? este „cartieruit într-unul din acele mai superbe palate pe care boierii le zidesc în gustul oriental“.
Nu mai pu?in ospitalier avea s?-l g?seasc?, tot pe atunci, ?i medicul Andreas Wolf.
Trecut de la tat? la fiu, prin 1819, palatul a ajuns în st?pânirea lui Gh. Canta (tot Cantacuzino), mai târziu la Costache Pa?canu, iar în 1846, la vistiernicul Lasc?r Pa?canu, care l-a l?sat urma?ilor s?i, Constantin ?i Alexandru.
Dup? ce a r?mas f?r? gr?dina din fa?a cl?dirii, dinspre Uli?a Mare, pentru vestitele bol?i negustore?ti cu hrube nesfâr?ite ?i u?i ferecate, prin 1896, ?i-a pierdut ?i vechea intrare fastuoas? din strada V. Alecsandri, datorit? l?rgirii str?zii la vreo 8 metri fa?? de cei 4 cât avusese.

De la Cantacuzini, în proprietatea Prim?riei

Bâtrâna zidire a suferit, la sfâr?it de veac, unele prefaceri. În vara anului 1896, arhitectul J. Marcovici a înlocuit zidul de cetate al ogr?zii cu un grilaj forjat, iar vechea teras?, cu un balcon de fier „pe dou? rezolituri alipite la casa mare“, schimbând astfel ?i scara de intrare.
Retras la Salcea, jude?ul Boto?ani, în toamna anului 1910, ultimul proprietar, Alexandru Cantacuzino, a trecut palatul pe seama Prim?riei ora?ului Ia?i, vânzându-i-l.
Iar Prim?ria, r?mas? pe drumuri dup? construirea Teatrului Na?ional pe vechiul s?u loc, s-a mutat în palatul cantacuzinesc, începând de prin octombrie 1911, dup? ce se aciuase cu chirie în cl?direa Po?tei, de pe strada Cuza-Vod?.
Socotit neînc?p?tor pentru noile sale trebuin?e, dup? felurite reîmp?r?iri, un primar a pus pe tapet totala prefacere a „ospelului comunal“, poftind pe marele arhitect Nicolae Ghica-Bude?ti, ?i el un cantacuzin dup? mam?, s?-l transforme într-un m?re? edificiu, cu turnuri ?i aripi înc?p?toare, pentru cinci milioane de lei, împrumutate de la Creditul Urban. Proiectul, terminat prin iunie 1913, ca ?i altul, din 1937, când s-au d?râmat faimoasele dughene din fa??, dându-i-se Prim?riei vedere la strada Cuza-Vod?, asemenea ?i altor planuri, din 1943, aveau s? aib? aceea?i soart?: rafturile arhivei. De fiecare dat? au s?rit ca ar?i istoricii ?i ap?r?torii b?trânelor zidiri.
„A?a s-a f?cut c? Palatul Cronicarilor, cum îi zicea un mare iubitor de hrisoave ?i legende, ce-i c?uta începuturile pe vremea p?rintelui Cantacuzinilor, a ajuns în anii no?tri ?i-n mâinile D-voastr?, cinsti?i gospodari ?i cronicari de mod? nou?,“ ?i-a încheiat povestirea, mustind de voie bun?, maestrul George Lesnea.
Auzind-o, autorul acestor rânduri a notat-o, a verificat prin arhive unele date ?i socotind c? nu trebuie pierdut? – c?ci maestrul a p??it în lumea umbrelor în 1979 – o transmite mai departe.
Mo?tenit de revista „Cronica“ ?i de gazeta „Opinia“, continuatoarea de dup? 1990 a cotidianului „Flac?ra Ia?ului“, în vara anului 1992, palatul a fost închinat Cur?ii de Conturi ?i apoi preluat de fostul proprietar, Prim?ria, care-l cump?rase cu mari sacrificii.
În anul 1994 a intrat în ample ?i complexe repara?ii, de restaurare ?i consolidare a pere?ilor cu plase de o?el, începând de la subsoluri, proiectan?i fiind inginerii ?i arhitec?ii Firtea Constantin, D?n?i?? Gabriela, Jitaru Mihai, ?lu?aru Carmen, Cri?an Aurel.
Cu prilejul repara?iilor s-au eliberat ?i fostele bol?i ale beciurilor, pline de moloz ?i ap?. Tencuielile fiind în totalitate rase, s-au putut observa bol?ile u?ilor ?i ferestrelor, ce ?i-au p?strat alura dup? sute de ani, cum î?i aminte?te inginerul Norbert Zilberman, unul dintre ?efii ?antierului, al?turi de ing. Al. Anghel, Chiril? Petrov ?i Emil G?in?.
Lucrarea fiind vara aceasta terminat?, str?vechiul palat este acum la dispozi?ia tinerilor ce-?i întemeiaz? o familie, devenind, din anul 2006, elegantul sediu al Oficiului St?rii Civile.

Ioan Mitican



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X