Cum s-a născut Parcul Expoziţiei

15 noiembrie 2007
Povestind toamna aceasta despre S?rb?torile Ia?ilor, aminteam c? începutul lor a fost în anul 1935, când primarul Osvald Racovi??, împreun? cu mitropolitul Nicodim, dorind s? stimuleze dezvoltarea ora?ului, a pus la cale o expozi?ie industrial-agricol?, o dat? cu hramul Cuvioasei Parascheva. Locul acestei expozi?ii a fost ales la cap?tul Copoului, în Parcul Expozi?iei. Cum are ?i acesta o istorie, ca mai toate ungherele ?i zidirile Ia?ilor, se cuvine a fi cunoscut?.
Expozi?ii mai fuseser? în ora? ?i înaintea acesteia, dar prin alte locuri. Una, bun?oar?, pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost în preajma fostei Gr?dini domne?ti de la Frumoasa.
Alta s-a organizat în toamna anului 1884 o dat? cu Congresul cooperatorilor, iar Prim?ria, neavând un spa?iu potrivit pentru instalarea pavilioanelor, a închiriat partea dinspre nord a ogr?zii palatului Cantacuzino (azi, Oficiul St?rii Civile), locul unde sunt acum blocurile din Pia?a Unirii. Expozi?ia a avut caracter jude?ean ?i s-a deschis în ziua Cuvioasei Parascheva, la 14 octombrie 1884.
Mare importan?? dându-se pe atunci agriculturii, într-una din zilele evenimentului s-a pus în program ?i un concurs între plugari, pe dealul Galata . Au mai urmat ?i alte concursuri, cu specific viticol, dar de mai mic? amploare.

Parcul Expozi?iei, din anul 1923

Începutul marilor expozi?ii a fost în anul 1923, dup? Unirea Basarabiei ?i Bucovinei cu România când, pentru a se cunoa?te poten?ialul acestor provincii ?i a se stabili strânse leg?turi economice între ele s-a luat hot?rârea de a se deschide la Ia?i o „Expozi?ie agricol? viticol? ?i de industrie casnic? a Moldovei întregite“, la care au fost invita?i produc?tori din toate ?inuturile.
Contându-se pe un mare num?r de expozan?i ?i lipsind în ora? un loc potrivit acestui scop, Comisia Interimar? a Ia?ilor, condus? de primarul C. Toma a hot?rât folosirea t?p?anului de la cap?tul aleilor Ghica Vod?, pe care cutreierau ziua vitele mahalagiilor, iar seara, tr?surile or??enilor ie?i?i la plimbarea tradi?ional?. S-a alc?tuit un comitet de organizare, numit Comisariat General, compus dintr-o sumedenie de personalit??i din Ia?i, Bucure?ti, Cern?u?i ?i Chi?in?u, în frunte cu celebrul profesor chimist Petru Poni, „fost ministru ?i membru al Academiei“.
Cu acest prilej, arhitectul N. Ghica Bude?ti a primit sarcina s? întocmeasc? planul de sistematizare al zonei ?i de amenajare a terenului necesar pavilioanelor.
Îndeplinind cerin?a, arhitectul a trasat alei, straturi pentru flori, a stabilit intrarea principal? prin fa?a rondoului al II-lea, iar alta, lateral?, prin aleea ?tefan cel Mare (numit? acum Toma Dumitrescu), în stânga c?reia a fixat „Pia?a Sportiv?“, locul unde s-a instalat apoi stadionul. Tot atunci s-a croit ?i un drum de acces în spate, paralel cu aleea Ghica Vod?, care avea s? devin? strada Dumbrava Ro?ie din zilele noastre.
Au r?mas neatinse „b?r?tcele Pirotehniei“, lâng? gardul nordic, unde s-a în?l?at, dup? 1950, Institutul de Chimie, ce a luat numele „Petru Poni“. Întregul spa?iu a fost prev?zut cu planta?ii în prelungirea acelora din aleile Grigore Ghica Vod?, pe plan existând nota: „Lucrarea s-a executat de agronomul Cezar Popescu“.
Pentru orientarea participan?ilor ?i cunoa?terea ora?ului s-a editat un volum intitulat „C?l?uza Ora?ului Ia?i“ cu 40 ilustra?ii, 3 planuri ?i vreo 100 de pagini, care cuprindea istoricul a?ez?rii ?i al monumentelor, adresele institu?iilor culturale ?i administrative, unit??ile comerciale ?i alte date utile. Partea istoric? era semnat? de N. A. Bogdan, autorul monografiei ora?ului Ia?i. Lucrarea era necesar?, „o asemenea carte cât ?i un plan îndrum?tor al comunica?iei în ora?, lipsind cu totul pân? în prezent.“

„Acest parc va servi de-a pururi ca loc de întâlnire a sfor??rilor creatoare“

Conform programului stabilit de primarul C. Toma, în ziua de 27 septembrie 1923 s-a f?cut inaugurarea de fa?? cu ministrul Domeniilor ?i Agriculturii (Al. Constantinescu), al Muncii ?i Ocrotirilor Sociale (Gh. G. Mârzescu), al Basarabiei (I. Incule?) ?i mul?i invita?i. Totul a început cu serviciul religios s?vâr?it de mitropolitul Pimen. În cuvântul s?u, ministrul Constantinescu a subliniat rolul expozi?iei „în cimentarea leg?turilor na?ionale ?i economice între provinciile Moldovei“, prilejuind locuitorilor din Câmpulung, Foc?ani, Hotin, Cetatea Alb?, Gala?i ?i Dorohoi s? se întâlneasc? la Ia?i.
De fa?? s-a aflat ?i generalul Berthelot, care a adus salutul Fran?ei, declarându-se fericit de revederea Ia?ului, ora?ul în care a tr?it zilele r?zboiului. Mul?umind pentru participare ?i ajutorul primit, constantin toma a încheiat rostind dorin?a sa adresat? viitorimii: „Acest parc minunat resfirat în priveli?tile fermec?toare ?i împodobit de bog??iile sale nesfâr?ite, acest parc va servi de-a pururi ca loc de întâlnire a sfor??rilor creatoare, pe calea binelui ?i a progresului, ca ad?post pentru expozi?iile anuale ale Moldovei întregite.“
Peste câtva timp, ?i-a anun?at vizita ?i regele Ferdinand, dornic s? se reîntâlneasc? cu ora?ul unde locuise între anii 1916-1918. Vineri, 5 octombrie 1923, la ora 9:30, a sosit în gara Ia?i, la 9:45 a asistat la un Te Deum la Mitropolie, dup? care a depus flori la mormintele eroilor din cimitirul Eternitate ?i abia apoi a vizita expozi?ia, trecând prin toate pavilioanele ?i admirând încântat obiectele. A participat apoi la un banchet în Palatul Prim?riei. Acolo, r?spunzând ur?rilor, a amintit c? „Ia?ul, în decursul timpurilor, totdeauna a dat exemplul patriotismului, sacrificându-se. Lui i se datore?te foarte mult, c?ci el a cl?dit în mare parte ceia ce este România de ast?zi.“
A vizitat apoi Parcul Sportiv, inaugurat cu acest prilej, ?i Cercul Militar , seara plecând înapoi spre capital?.

Ie?irea din criz?. S?rb?torile din 1935

A venit apoi marea criz? economic? cu s?r?cie, ?omaj, curbe de sacrificiu, iar frumoasa gr?din? a c?zut în uitare, printre firavii s?i arbu?ti p?scând vitele, cum se plângeau gazetele.
Parcul s-a trezit din nou la via?? în vara anului 1935, a?a cum am mai povestit, când noii edili au dorit scoaterea ora?ului din letargia în care c?zuse datorit? crizei.
Iat? cum descria un contemporan Ia?ul anilor â30: „S?r?cia ?i mizeria rod din plin trupul capitalei Moldovei. Cartiere întregi î?i expun singurele vestigii ale unui trai aproximativ uman: bordeie în p?mânt, grotele neoliticului contemporan. Nici în centrul ora?ului situa?ia nu e mai prosper?. Str?duin?a edililor care se perind? endemic la conducerea municipiului se remarc? prin opere de cârpeal?; iau de ici pun dincolo, spre a p?stra ceva-ceva din alinierea unei alei de ?intirim.“ (preot Const. Nonea, „Resemnarea Ia?ilor“/Primul ghid Anuar al Municipiului Ia?i, 1935)
În timpul îndelungatei crize economice, fabricile s-au închis, comer?ul a lâncezit, iar mul?i ie?eni au p?r?sit ora?ul, intelectualii luând drumul capitalei. A plecat ?i revista „Via?a româneasc?“ (1930), urmat? apoi de Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu ?i al?i scriitori.
De aceea, expozi?ia avea ca ?el încurajarea produc?torilor, sub îndemnul: „Cu concursul tuturor, s? facem din Ia?i un mare centru de produc?ie, art? ?i cultur?.“
Împlinindu-se dorin?a fostului primar C. Toma, expozi?ia a fost amenajat? pe terenul folosit în anul 1923, unde au fost chemate toate institu?iile, firmele, ?colile, universitatea, m?n?stirile, cât ?i produc?torii, me?te?ugarii ?i comercian?ii. În acest scop, pe terenul de la Copou s-au reînnoit planta?iile ?i s-au construit vreo 20 de standuri artistice, cu aspect pitoresc.
Conform programului, duminic? 29 septembrie 1935, la ora 11:30, a avut loc solemnitatea deschiderii cu o slujb? s?vâr?it? de un sobor de preo?i ?i cu ministrul Victor Iamandi aducând salutul guvernului ?i promi?ând „totul pentru Ia?i“. Festivitatea a fost încheiat? de primarul Osvald Racovi?? mul?umind participan?ilor ?i chemând locuitorii la munca de ridicare economic? ?i cultural? a ora?ului, emi?ând ideea c? „prin puteri proprii ?i prin concursul centrului, Ia?ul poate deveni ceea ce este Lipsca pentru Germania,“ cu referire la renumitul ora? Leipzig, unde se organizeaz? mari expozi?ii interna?ionale.
La expozi?ie a sosit ?i un tren cu vreo 350 de membri ai Asocia?iei „Prietenii Ia?ilor“, format? din ie?enii statornici?i în capital? ?i munci?i de dorul locurilor natale, printre ei fiind fo?ti mini?tri, parlamentari ?i înal?i dreg?tori. Întruni?i la Universitate, musafirii, cu profesorii localnici, au trimis o telegram? regelui Carol al II-lea ?i primului-ministru, rugându-i s? ia sub protec?ie „vechea capital? a culturii române?ti“, ar?tând situa?ia economic? tragic? în care se afla ora?ul: „Ia?ii sunt în grea suferin?? din toate punctele de vedere. Comer?ul ?i industriile sunt stânjenite, monumentele istorice ?i bisericile sunt l?sate ruine, ?colile se zbat în lips? cumplit?, asocia?iile artistice ?i muzicale sunt aproape de dispari?ie.“ („Ia?ul“, nr. 4/1936)

Ia?ii, „Lipsca României“

Succesul ob?inut de „Luna Ia?ilor“ în octombrie 1935 fiind de mare r?sunet, consiliul ?i primarul Osvald Racovi?? n-au mai avut r?bdare pân? la toamna anului 1936 ?i au hot?rât s? organizeze o nou? edi?ie în prim?var?. ?ineau ca Ia?ii s? devin? „Lipsca României“ cu dou? expozi?ii-târg de dou? ori pe an, ca la Leipzig.
O scrisoare a primarului din 15 februarie 1936, adresat? ie?enilor ?i forurilor superioare, gl?suia: „Municipiul Ia?i, în preocuparea ce o are de a atenua pe cât posibil greut??ile provocate de criza economic? ?i-a propus ca ?i anul acesta s? organizeze în cursul lunilor mai ?i septembrie expozi?ii agricole, viticole, industriale, artistice culturale, pe lâng? scopul de a ameliora într-o m?sur? lipsurile, dar ?i de a da un imbold participan?ilor la o mai deosebit? realizare din punct de vedere calitativ ?i artistic a produselor lor.“
La cererea Prim?riei, Direc?ia General? CFR a acordat o reducere de 50% c?l?torilor care au dorit s? vin? la Ia?i cu trenurile de persoane, în perioada expozi?iilor, între 15 mai-15 iunie cât ?i între 15 septembrie-15 octombrie 1936, urmând ca ace?tia s? pl?teasc? numai biletul de dus, valabil ?i la întoarcere, cu viz? în sta?ia Ia?i. Înlesnirea ceferist? d?dea prilej locuitorilor din întreaga ?ar? s? porneasc? în pelerinaj la „Ie?i“.
Toat? prim?vara s-a lucrat la preg?tirea expozi?iilor. Prins prin Bucure?ti de un gazetar ?i întrebat despre nout??i, primarul l-a informat: „În acest scop am amenajat complet parcul «Regele Carol al II-lea», din Copou, cu planta?ii ?i pavilioane noi. Deosebit, am construit acolo Hanul Ancu?ei, dup? original. De asemeni, vestita Bolta Rece, care va fi un adev?rat muzeu cu fotografii ?i autografe de la to?i marii no?tri poe?i ?i scriitori cari au petrecut în acest local. În sfâr?it, am construit, tot în parc, Arcul vechii Academii Mih?ilene, a?a cum era la înfiin?area ei. Restul pavilioanelor vor fi ocupate cu expunere de m?rfuri ale diferitelor firme. Expozi?ia se deschide la 17 mai ?i dureaz? pân? la 15 iunie.“ („Ia?ul“- Buletinul Cercului Ie?enilor, nr. 4/1936)
Edi?ia de prim?var? a „Lunii Ia?ilor“ a început cu serb?rile pentru comemorarea Junimii, cu aniversarea Academiei, urmate de Congresul ie?enilor, în ziua de 21 mai, organizat de „Asocia?ia pentru Progresul la?ului“ împreun? cu „Cercul Ie?enilor din Bucure?ti.“

Petrecere mare la Hanul Ancu?ei

Discutându-se necesit??ile ora?ului, participan?ii au întocmit atunci ?i planuri pentru dezvoltarea economic?, sistematizarea str?zilor ?i degajarea vechilor monumente de magherni?e ?i au vizitat ?i expozi?ia din Copou. Au r?mas încânta?i g?sind acolo copia fostei cl?diri Bolta Rece (din timpul lui Creang?) care a fost desfiin?at? dup? mutarea pe col?ul str?zilor Gându ?i Arcu (1902) ?i apoi d?râmat?. Au gustat în beci licoarea Uricanilor ?i au primit drept amintire paharul cu marca str?veche, au p??it apoi ca ?i str?bunii, pe sub fostul Arc al Academiei ce unise localul primei Universit??i ie?ene cu Internatul aflat pe locul Liceului Na?ional (pân? la l?rgirea str?zii prin 1890) ?i s-au oprit la Hanul Ancu?ei, unde au cinat.
Cât despre Hanul Ancu?ei, vestitul han de la Tupila?i, pe ?leaul cel mare al Romanului, acesta se n?ruise, dar a fost reînviat în dealul Copului, reconstruit de arhitectul Gh. Grum?zescu în regia Prim?riei, odat? cu Arcul ?i vechea Bolt? Rece.
A?eza?i pe buturugi la mesele rotunde cu trei picioare în jurul focului uria? ca la vechiul han, oaspe?ii cei de seam? au privit încânta?i frig?roiul sfârâind pe jar, tingirile de pe vatr? cu pe?te bun de t?v?lit prin c??uile cu mujdei , ceaunele cu tochituri, sarmalele forfotind în oloaiele de lut legate cu sârm? ?i m?m?ligile cât roata carului ce fumegau pe funduri.
„Ancu?a cea tân?r?, tot ca m?-sa de sprâncenat? ?i de viclean?, umbla ca un spiridu? încolo ?i-ncoace, rum?n? la obraji, cu catrin?a-n brâu ?i cu mânecile suflecate: împ?r?ea vin în ulcele noi ?i mânc?ri, râsete ?i vorbe bune“.
L?utari în anterie cântau din viori ?ambale ?i cobze de parc? luaser? foc, un b?trân profesor povestea întâmpl?ri de la hanul de alt?dat? ?i tuturor le p?rea r?u c? autorul povestirii despre Ancu?a ?i hanul ei, Mihail Sadoveanu, nu putuse veni din capital?.
De o dat? s-a auzit o voce, pentru unii cunoscut?. Venit printre copaci, un om înalt, sp?tos într-o pelerin? bogat? pe umeri ?i cu o p?l?rie umbroas? tras? pe frunte a completat cu voce grav? spusele profesorului: „Trebuie s? ?ti?i Dumneavoastr? c? hanul acela al Ancu?ei nu era han – era cetate. Avea ni?te ziduri groase de ici pân? acolo ?i ni?te por?i ferecate cum n-am mai v?zut în zilele mele. În cuprinsul lui se puteau oplo?i oameni, vite ?i c?ru?e ?i nici habar n-aveau dinspre partea ho?ilor. La vremea de care vorbesc era îns? pace în ?ar? ?i între oameni bun?voire…“
Înaintând, omul acela ca un brad coborât din mun?i a intrat între comeseni, strângându-le mâinile, îmbr??i?ându-i. Era Mihail Sadoveanu, adus de primarul Racovi??. Nu putea lipsi de la serbarea pe care Ia?ii o închinaser? ?i fermec?toarei sale c?r?i „Hanul Ancu?ei“.
Au urmat apoi istoriile comisului Ioni?? venit din Dr?g?ne?tii Sucevii, cu vestitul lui murg „înainte de a mânca tipsia de jar“. A venit ?i c?lug?rul Gherman de la Dur?u, fiul haiducului Haralambie, ucis de fratele s?u, Gheorghe Leondari, ca s? implineasc? porunca domniei, dup? care, mustrat de p?catul v?rs?rii sângelui p?rintesc a zidit biserica „Sf. Haralambie“ din S?r?rie.
Mo? Leonte Solomonarul le-a spus înfrico??toarea poveste a balaurului ?i a citit cucoanelor zodiile din cartea lui str?bun?, iar Ienache Coropcarul a poftit musafirii s?-?i aleag? amintiri din l?di?ele sale cu oglingioare, cordele, portofele, inele ?i cercei, „marf? delicat? ?i sub?ire pentru ochi femeie?ti“, însemnat? cu parafa: „Luna Ia?lilor“ – 1936.
Jupânul D?mian, abia sosit de la Lipsca, a împ?r?it b?rba?ilor baidere (fulare) scoase din buzunarele f?r? fund ale giubelii sale, iar femeilor câte o zg?rdi?? din m?rgele, cum d?dea pe vremuri Ancu?ei.
A fost a?a o veselie c? i-a mers buhul hanului din Copou ?i Ancu?a cu trupa ei a avut mu?terii toat? vara, ba ?i toamna, bulucindu-se vizitatorii veni?i la „Luna Moldovei“ cum s-a chemat Luna Ia?ilor din octombrie.

În parc înc? mai exist? copia Arcului Academiei ?i a vechii Bolte Reci

Astfel Parcul Expozi?iei a intrat în istoria Ia?ilor. Îngrijit, dotat cu planta?ii ?i rondouri multicolore de flori este o comoar? a naturii pe dealul Copoului, în care se p?streaz? ?i Arcul Academiei, (neschimbat), ?i vechea Bolt? Rece (cu unele moderniz?ri la u?i) ?i zidirea cu fa?ada asem?n?toare Hanului Ancu?ei (cuprins? în spa?iul restaurantului). Fiindc? sunt copii ale unor vechi construc?ii – unele azi disp?rute -, ar merita poate ?i ele ni?te pl?ci indicatoare de folos vizitatorilor ?i turi?tilor. Ioan Mitican



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X