Turnurile de apărare ale Iaşilor

3 decembrie 2007
Nevoia de ap?rare a fostei capitale a Moldovei, lipsit? de ziduri înconjur?toare, ca la vechile cet??i medievale, a îndemnat str?mo?ii s? construiasc? în târg m?n?stiri înt?rite. Bisericile cu ziduri groase ?i înalte ?i cu un turn seme? la poart? drept clopotni?? deveneau cet??i invincibile pentru vr?jma?ii înarma?i cu arcuri, l?ncii ?i chiar cu pu?ti. De aceea, în Ia?i, ca ?i în Suceava, s-au în?l?at mai multe asemenea construc?ii înzestrate cu turl? deasupra por?ii, pentru destoinic? ap?rare.
În ora?ul de odinioar?, în care majoritatea caselor ?i acareturilor erau acoperite cu ?indril? ce se aprindea una-dou?, pref?când uli?e întregi în scrum, turlele serveau ?i pojarnicilor pentru supraveghere ?i interven?ii rapide la apari?ia incendiilor.
Cum drumurile noastre trec adesea pe lâng? unele dintre aceste turnuri, cândva fala ora?ului, ?i care acum devin tot mai neînsemnate în umbra noilor construc?ii ce se avânt? spre cer, se cuvine a afla câte ceva despre trecutul lor. Turlele acestea povestesc de fapt despre vitregia vremurilor, când p?mântul ??rii era c?lcat de „musafiri“ sângero?i ?i când arcul, coasa pref?cut? în lance ori ghioaga ghintuit? st?teau la coasta str?bunilor ?i când se odihneau.
Atras de tumultoasa istorie a turlelor ie?ene, cercet?torul Sorin Iftimi, doctor în istorie, de la Centrul de Istorie ?i Civiliza?ie European? al Academiei Române – Filiala Ia?i, le-a închinat acestora volumul „Vechi turnuri ale Ia?ilor“. Redactat cu har ?i bogate incursiuni documentare, cartea cuprinde o sumedenie de informa?ii inedite, izvorâte din hrisoave ?i cronici, ce îmbog??esc cuno?tin?ele doritorilor s? afle trecutul a?ez?rii.
Socotind c? un popas în fa?a acestor construc?ii este binevenit, vom face azi un scurt voiaj printre turlele Ia?ilor, având sub bra? lucrarea citat?.

Cet??uia, o cetate de 30 de pungi de galbeni

?i vom începe cu turnul de la Cet??uia. De ce? Fiindc? a v?zut multe începând cu anii 1669-1670, când domnitorul Gheorghe Duca cel B?trân a construit m?n?stirea, înconjurând-o cu zid înalt de vreo 7 metri ?i gros de vreun metru ?i jum?tate ?i înt?rind-o cu bastioane la col?uri ?i clopotni?? la poart?.
Dup? terminarea m?n?stirii, trecând prin Ia?i sultanul Mahomed al IV-lea, în drum spre Polonia, cu care se afla în r?zboi, la 10 iunie 1872 a vizitat Cet??uia.
M?surând din ochi construc?ia falnic? ridicat? în doar un an pe zarea pr?p?stioas?, ?i auzind c? „ghiaurul“ ar fi cheltuit numai vreo 30 de pungi de aur, sultanul nu a crezut, socotind c? lucrurile s-au f?cut cu „nedrept??i“ (c?ci supu?ii se r?sculaser? prin 1671) ?i a prezis c? cetatea se va d?râma din cauza trenului instabil. Previziunea, în parte, s-a adeverit, spre partea de nord-vest a zidurilor.
Apreciindu-i, totu?i, lui Gheorghe Duca cel B?trân înclina?ia gospod?reasc?, peste câ?iva ani i-a dat firmanul, buzduganul ?i caftanul pentru a treia domnie (1679-1683) ?i nu numai asupra Moldovei, ci ?i peste pa?alâcul ucrainean dintre Nistru ?i Nipru, cu capitala la Nemirova, Duca cel B?trân devenind „hospodar zemli Moldovscoi i zemli Ucarinscoi“, adic? „domn al Moldovei ?i Ucrainei“.
Fiindc? suntem pe zarea Cet??uii, se cuvine a aminti ?i faptul c? dup? Boboteaza din iarna anului 1717, pe un stra?nic ger din 10/21 ianuarie, în fa?a turlei au ajuns c?tanele c?pitanului Ferentz Erno sau Frantz de Lorena, poftitor s? g?buiasc? domnitorul ?i s? dea iama prin sipetele cu averi ale dreg?torilor capitalei, retra?i între zidurile Cet??uii. Era pe vremea r?zboiului austro-turc (1716-1718), când deta?amentele împ?ratului din Viena ocupaser? Bucure?tii ?i intraser? ?i-n Moldova, dorind a cuprinde ?i Ia?ii.
„Musafirii“ nepofti?i au boc?nit probabil fioro?i la poart?, dar s-au retras spârcui?i de pe ziduri ?i din turn, cu archebuzele, s?ge?ile ascu?ite, pu?tile ienicere?ti ?i s-au apucat s? fac? sc?ri de urcare pe ziduri. Pân? s? le g?teasc?, s-au pomenit înconjura?i de un ceambur de t?tari adu?i în iure? de la M?n?stirea Aroneanu, unde st?teau preg?ti?i pentru o asemenea întâlnire.
Ataca?i totodat? ?i de o?tenii domnitorului, ie?i?i din cetate, atacatorii, în frunte cu c?pitanul, au trecut prin t?iu?ul s?biilor ?i au umplut groapa anume s?pat? lâng? fântâna Parasc?i, deasupra c?reia domnitorul a pus cre?tine?te o cruce grea din piatr?, cu înscrisul întâmpl?rii, ca s? taie ?i altora pofta de a „vizita“ nepofti?i ?ara Moldovei.
Crucea r?mas? m?rturie ?i-n zilele noastre se nume?te Crucea lui Ferentz.

Turla Cet??uii p?streaz? toate caracteristicile unui turn de ap?rare

Turla por?ii Cet??uii, împreun? cu cele patru turnuri de pe col?uri, prev?zute cu metereze de tir ?i cu gaur? de ochire deasupra, a rezistat valurilor vremii ?i, potrivit istoricului ie?ean, p?streaz? înf??i?area sa arhaic? mai bine decât turnul Goliei: „Turnul are dou? etaje, situate deasupra bol?ii de intrare. Accesul la aceste înc?peri se face doar din interior, pe drumul de straj?. O scar? de piatr? urc? direct la etajul superior al turnului, în sala clopotelor. De aici, o alt? scar? coboar? la etajul intermediar, în camera tunurilor, la niveul drumului de straj?. Aceast? concep?ie f?cea ca înc?perea în care se aflau tunurile s? nu poat? fi cucerit? de atacatori decât în ultim? instan??, când rezisten?a str?jilor din sala de sus (a clopotelor) era înfrânt?. Pe latura de est a turnului s-a descoperit ?i o trap? cu o foarte ingenioas? curs?, preg?tit? pentru eventualii atacatori. Dintre turnurile Ia?ilor abia acesta p?streaz? toate elementele care ne permit s? ne facem o idee despre valoarea lor militar?.“
Lâng? turn este „Buciumul lui Vod?“, clopotul cu glas grav ?i r?sun?tor, turnat în 1669 la Danzig, pe ??rmul M?rii Baltice, de c?tre me?terul Gerhard Bennig.
„Ceea ce face din m?n?stirea Cet??uia un loc unic este faptul c? aici s-au p?strat, într-o form? nealterat?, nu doar fortifica?iile sau biserica, ci întreg ansamblul arhitectonic al unui complex monahal, cu Palatul lui Duca Vod? (cu taini?ele sale), st?re?ia, cu sala gotic? (trapeza) ?i ciudata cl?dire p?trat?, acoperit? de o cupol? ce s-a crezut mult? vreme c? ar fi o baie turceasc? (feredeu), dar care s-a dovedit a fi buc?t?ria (cuhnia) m?n?stirii.“
C?zut în ruin? de-a lungul timpului, reparat par?ial prin anii 1910-1912 ?i iar avariat, întreg a?ez?mântul m?n?stiresc a fost radical restaurat între anii 1964-1970 de speciali?tii Direc?iei Monumentelor Istorice.

Popas ?i la turnul Galatei

Coborând valea abrupt? ce slujea odinioar? M?n?stirii Cet??uia ca ap?rare natural?, dincolo de ?leaul (drumul) Istanbului se ajunge pe dealul Galatei. Acolo, privirile întâlnesc cealalt? m?n?stire – „cetate fortificat?“ construit? prin 1583 de luminatul domnitor Petru ?chiopu, om bun, cucernic, lovit de multe n?paste.
Situat? la mare în?l?ime, înconjurat? de zidul înalt ?i oval, cu drum de straj? ?i metereze interioare, M?n?stirea Galata a reprezentat un loc de ap?rare puternic. Turnul construit pentru clopote ?i paz? era de în?l?ime mai mic? ?i a fost ulterior în?l?at. M?n?stirea avea în interior chilii, st?re?ie, un palat domnesc pentru odihn? sau vremuri de restri?te.
?i acest turn a participat la însemnate evenimente istorice. Astfel a tr?it cununia domnitorului Petru ?chiopu cu femeia din popor Irina Botezatu (1591), dup? ce îi murise so?ia Maria Amirali, iar Irina îi n?scuse pe b?iatul ?tefan. Atunci când Poarta i-a cerut m?rirea tributului, pentru a nu împov?ra ?ara, domnitorul a plecat cu familia în exil, pierzându-se la Bolzano (Bozen acasa .ro/tirol” title=”tirol”>Tirol ) unde este înhumat.
Pe sub turnul Galatei a trecut Timu? Hmelni?ki, feciorul hatmanului cazacilor Bogdan Hmelni?ki, venit s-o ia de nevast?, cam cu osârdia, pe frumoasa domni?? Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu . Adusese ca nunta?i vreo 3.000 de cazaci ce au fost g?zdui?i la Galata (august 1652).
Galata a v?zut ?i batalioanele eteri?tilor greci care au alc?tuit la Ia?i armata de eliberare a Greciei de sub ocupa?ia otoman?, la Galata fiind Statul Major al generalului Alexandru Ipsilante (februarie 1821).
În palatul de la Galata a ajuns ?i regele Stanislaw al Poloniei ce pornise de la Hol?tein ?i mergea ca ofi?er francez la o întâlnire cu regele Suediei, Carol al XII-lea, aflat la Tighina (februarie 1813). Prins în Bac?u, regele a fost adus la Galata ?i s-a întâlnit cu domnitorul Nicolae Mavrocordat care l-a tratat cu afec?iune, con?cindu-l la Trei Sfetite.
B?trânul turn de peste patru sute de ani a v?zut ?i o crunt? b?t?lie între moldoveni ?i moldoveni: o?tenii domnitorului Constantin ?erban Basarab, fost domn muntean care luase cu hapca tronul Moldovei, ?i o?tenii lui ?tef?ni?? (fiul domnitorului Vasile Lupu), sus?inut de Poart? la domnie. Coborând dinspre Ciric cu boierii ?i slujitorii s?i credincio?i, ajutat de un grup de t?tari, ?tef?ni?? a înconjurat tab?ra lui ?erban, ad?postit? în m?n?stire ?i în parcane (?an?uri mari ?i adânci), dincolo de râul Nicolina. Fiind greu de luptat acolo, t?tarii au simulat o retragere în fug?. Prin acest ?iretlic, ap?r?torii momi?i au ie?it din înt?riri la loc deschis, luându-se dup? fugari prin mahalaua Bro?teni (Podu Ro?), unde t?tarii s-au întors deodat? ?i i-au ucis, lecuind pe ?erban de domnie (februarie 1661).
Domnitor din 1659, ?tef?ni?? a continuat treburile p?rintelui reu?ind a termina ?i sfin?i frumoasa M?n?stire Golia (mai 1660), spre care vom porni îndat?.
Folosit? drept închisoarea militar? de prin 1923 ?i apoi pentru penitenciarul mutat aici din P?curari, devenind apoi lag?r pe vremea r?zboiului din 1944, m?n?stirea a fost grav avariat?. Întreg ansamblul a fost restaurat între anii 1961-1967, c?p?tând alura elegant? de nav? stelar? a zilelor noastre.
„Turnul-clopotni??, puternic, masiv (al Galatei) nu mai p?streaz? înf??i?area ini?ial?, din veacul al XVl-lea, asupra aspectului s?u intervenindu-se în timpurile moderne. Clopotele, topite ?i returnate în mai multe rânduri, se p?streaz? în aer liber în incinta m?n?stirii. În general se admite faptul c? doar partea inferioar?, cu bolta prin care se asigur? accesul în incint?, împreun? cu înc?perea de deasupra, poate ?i camera clopotelor au f?cut parte din vechiul monument.“ („Vechi turnuri ale Ia?ilor“)

Turnul de la Barnovschi avea o leg?tur? subteran? cu biserica

Mergând spre Golia, ne oprim ?i la Biserica Barnovschi sau Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) construit? pe la 1627, de c?tre Miron Vod? Barnovschi. Pe atunci se afla „în dricul târgului vechi“, adic? în centrul capitalei de la vremea aceea, întins? de la Curtea Domneasc? c?tre r?s?rit de-a lungul str?zii de azi Ghica Vod?.
„Turnul, a?ezat peste bolta intr?rii, impresioneaz? mai mult prin înf??i?area arhaic? decât prin în?l?ime. La etaj, patru arce de ferestre se deschid pe cei patru pere?i, marcând astfel camera clopotelor. De la subsolul turnului pornesc dou? deschideri ce trec prin zid, f?r? a se ?ti unde se sfâr?esc. În c?m?ru?a de zid de lâng? turn se g?se?te un tunel, ce se afl? deasupra a dou? mici înc?peri boltite (ba?te) din piatr?. Într-o înc?pere din preajma turnului a func?ionat, prin 1724, prima tiparni?? cu caractere arabe de la noi, în care se tip?reau c?r?i religioase pentru cre?tinii din Orientul Imperiului Otoman. Dintre ele, câteva exemplare se p?streaz? la Biblioteca Central? «Mihai Eminescu» din Ia?i.
Prin col?ul de nord-est al turnului por?ii, de deasupra camerei clopotelor, coboar? un fel de horn camuflat în zid?rie, care f?cea probabil leg?tura cu taini?a de la primul etaj al bisericii din al c?rei col? de sud-vest coboar? prin plinul zidului un horn asem?n?tor“, ne spune cercet?torul Sorin Iftimi.
Biserica are un clopot mare turnat în Polonia, la Liov (1628) ?i d?ruit de Miron Barnovschi.
?i acest turn a tr?it scene dramatice din istoria ??rii, în conacul de peste drum pentru beilic (de g?zduire a trimi?ilor împ?r?te?ti) fiind ucis, prin în?el?ciune, bravul domnitor Grigore Ghica al III-lea, ctitorul Academiei Domne?ti, fiindc? s-a opus ced?rii Bucovinei de Înalta Poart? împ?r??iei vieneze (octombrie 1777). Chemat la conac de un fost cunoscut, sosit de la Istanbul, ce se d?dea bolnav, a fost decapitat de slujitorii acestuia, trimi?ându-i-se capul de m?rturie la vizir.

În Podu Vechi, turnul M?n?stirii „Sf. Sava“ ?i al M?n?stirii B?rboi

Biserica „Sf. Sava“ acoperit? cu olane ?i înf??i?are oriental?, construit? pe la 1625, se afl? în strada Costache Negri. „Turnul-clopotni??, construc?ie greoaie, din piatr? masiv?, a fost alipit mai târziu bisericii propriu-zise, conferindu-i un aspect sumbru, de cetate medieval?. Paul de Alep îl vizita, la 1653, ar?tând c? turnul are dou? s?li boltite, la etajul mijlociu, servind de taini?? pentru averea m?n?stirii. Scara îngust?, ascuns? în grosimea zidului, care avea o mul?ime de trepte din piatr?, urca pân? la ultimul nivel. O camer? special? era rezervat? celor cinci clopote.“
Moderna strad? de azi se numea odinioar? Podu Vechi. Fiind uli?? comercial? însemnat? a vechii capitale, în lungul ei s-a mai construit ?i M?n?stirea B?rboi înzestrat? cu un turn suplu, înalt de vreo 35 de metri, înzestrat ?i cu ceas.

Astfel am ajuns la Golia

Înalt, înc?p?tor ?i impun?tor, turnul din uli?a Golia, ce se avânt? din careul zidurilor str?vechi slujind de clopotni??, a impresionat privitorii chiar de la începutul existen?ei sale. V?zându-l prin 1653, Paul de Alep scria c? „este foarte mare ?i veche ?i c? în tot Orientul nu are pereche în ceea ce prive?te în?l?imea, l?rgimea ?i frumuse?ea.“
Construit sub o form? p?trat? de 5,5 x 5,5 m cu în?l?imea la început de vreo 25 de metri, turnul a fost lungit prin 1855 cu înc? vreo 16 m ?i împodobit cu dou? cupole în stil baroc, ajungând la aproape 50 de metri.
Greutatea fiind prea mare, dup? un cutremur începând a cr?pa, s-a decis scurtarea ?i repararea efectuate în anul 1900 de arhitectul Nicolae Gabrielescu. „Tot la aceast? restaurare de la 1900 s-au ad?ugat turnului ?i sc?rile ce urc? în spiral?, printr-o zidire cilindric?, din c?r?mid?, adosat? vechii construc?ii.“ Scara are vreo 120 trepte, iar în turn func?ioneaz? acum postul de radio Trinitas.
Aici ne oprim, invitând cititorii s? intre în str?vechea cetate m?n?stireasc? Golia cu zidurile înc?rcate de istorie ?i s? p??easc? sub bol?ile bisericii în care se pot z?ri nu numai umbrele ie?enilor trecu?i în nemurire, dar ?i ale unor mari personalit??i europene, precum c?rturarul domnitor Dimitrie Cantemir cu musafirul s?u, ?arul Petru cel Mare.
Trecând pe la Palat, „Trei Ierarhi“, Frumoasa ?i „Sfântul Spiridon“, se întâlnesc ?i alte turle, unele disp?rute, dar pe larg prezentate în romantica lucrare a cercet?torului Sorin Iftimi.

Inginerul Ioan Mitican este autor al numeroase c?r?i despre Ia?ii vechi, un pasionat al istoriei acestor meleaguri

Ioan MITICAN

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X