Zidurile martore ale începuturilor „Junimii“

7 ianuarie 2008

Continuând prezentarea unora dintre cele vreo 400 de zidiri ?i locuri cu mari implica?ii în cultura ?i istoria româneasc?, dar pu?in cunoscute de cititori ?i de vizitatorii cet??ii din marginea de r?s?rit a ??rii, ast?zi poposim la Ia?i pe col?ul str?zilor Vasile Alecsandri ?i Cuza Vod?. Acolo se afl? o cl?dire cu ziduri de peste 160 de ani, modest? ca înf??i?are, dar bogat? în amintiri. Acolo a fost sanctuarul Societ??ii cultural-literare „Junimea“, înfiin?at? în februarie 1864 de o mân? de tineri entuzia?ti, cu str?lucite studii superioare europene, precum Titu Maiorescu (n. 1840), Petre Carp (n. 1837), Iacob Negruzzi (n. 1842), Vasile Pogor (n. 1833) ?i Theodor Rosetti (n. 1837). Dup? cum spunea Tudor Vianu, „Junimea“ a fost cea mai însemnat? grupare literar? a veacului al XIX-lea, reunind marile personalit??i intelectuale ale vremii.

Dup? înfiin?area „Junimii“, p?rin?ii societ??ii au rostuit o tipografie c?reia i-au zis Tipografia „Junimea“ ?i pe care au instalat-o în b?trâna cl?dire de pe col?ul str?zilor pomenite (1865). Aceasta avea s? tip?reasc? revista „Convorbiri literare“ (ap?rut? la 1 martie 1867), cât ?i felurite alte publica?ii. Observând c? pe atunci c?r?ile se vindeau prin dughene, laolalt? cu alte m?rfuri, Vasile Pogor ?i amicul s?u, Nicu Burghele, au ticluit în acela?i local ?i o libr?rie. Au angajat un fost telegrafist polonez, Lewandowski, au închiriat od?ile de pe col?ul cl?dirii folosite pân? atunci pentru o pr?v?lie de haine, au f?cut comenzi de c?r?i ?i rechizite la Paris ?i au pornit cu elan la treab?.

În preajma Cr?ciunului anului 1868 s-a deschis Libr?ria „Junimea“

Pe la jum?tatea lui noiembrie din anul 1868 fulguia bine, iar un vânt iute dinspre r?s?rit sufla t?ios, îndemnând jivinele s?-?i caute vizuinile ?i pe oameni s? umble mai vârtos prin sipete dup? cu?mele ?i ca?aveicile îmbl?nite. Gr?bi?i, s? nu-i întreac? cumva vecinii, negustorii începuser? s? g?teasc? pr?v?liile pentru Cr?ciun, atârnând prin ferestre ?i od?i beteal?, globu?oare ?i zorzoane poleite ?i împânzind gazetele cu anun?uri ademenitoare ?i chem?ri îmbietoare. ?inându-le parc? isonul, revista „Convorbiri literare“ publica ?i ea anun?uri cu litere mascate: „De curând s-a deschis la Ia?i Libr?ria «Junimea» în casele B?ncii în col?“ (zidirea apar?inea B?ncii Moldovei de al?turi).
Cum afar? vremuia, iar o burni?? sub?ire ?i t?ioas? ce mâna din fug? câ?iva fulgi înghi?ea ?i pu?inul soare cu din?i, pofteala îndreptat? c?tre iubitorii de „litere, ?tiin?e ?i belle-arte“ s? viziteze noua libr?rie – ap?rut? pe la 26 octombrie în „bolta h?in?riei lui Iosif Gartner“ – ?i s? cerceteze lucr?rile „autorilor români ?i str?ini“, în „edi?ii de lux“, de „bibliotec?“ ?i pentru „usul ?coalelor“, era bine venit?.
Odaia din col?ul dughenelor boltite de la r?scrucea uli?ei Sfântul Ilie, numit? mai târziu Vasile Alecsandri, cu uli?a Golia, zis?, mai încoace, Cuza-Vod?, era c?ptu?it? de rafturi ?i dulapuri ticsite cu c?r?i, albume, reviste, calendare, partituri muzicale, registre ?i felurite neamuri de hârtie pentru daravere, ?coli sau scrisorele parfumate ale duducu?elor.
Printre ele tronau sclipitoare c?lim?ri din cristal, cu condeie din os încrustat, tampoane de sugativ? ?i fel de fel de scule de cancelarii, sc?p?rând în lumina sfe?nicelor aprinse din bog??ie.
Fiindc? spre jum?tatea lui decembrie, odat? cu anun?ul sosirii faimoaselor „Prezenturi de anul nou“ (cadouri ?i felicit?ri), „Convorbirile“ vesteau c? pe lâng? libr?rie s-a a?ezat ?i un „Cabinet de lectur?“ înzestrat cu operele „cele mai cunoscute ?i mai noi“, mul?ime de curio?i se îndemnau s?-i treac? pragul. Coborând încoto?m?na?i din s?niile trase în fa?a Dughenelor B?ncii la vremea când viscolul cutreiera chiuind prin stre?ini ?i zaplazuri, intrau bucuro?i în odaia plin? de mese ?i fotolii unde se putea citi sau r?sfoi o carte stând împ?r?te?te ?i sorbind o can? de ceai.

În cabinetul de lectur? veneau Maiorescu, Alecsandri, Pogor, Caragiale

Între vizitatorii ce r?sfoiau c?r?ile rafturilor, în tihn?, tulbura?i doar de duduitul sobelor ?i susurul samovarelor cu ceai, z?bovea adesea Vasile Pogor, sus?in?torul financiar al libr?riei ?i al cabinetului. Potrivit amintirilor lui Iacob Negruzzi, „librarul“ Vasile Pogor „avea nespusa pl?cere de a lipi etichete pe c?r?ile din cabinetul de lectur?“. El recomanda lucr?rile abia ie?ite din Tipografia „Junimea“ ?i admira luxoasele dic?ionare ?i enciclopedii trimise de faimoasa libr?rie parizian? „Hachette“ pe numele s?u nu prea norocos la câ?tig, potrivit cupletului rostit la un banchet junimist:
„- R?va? Pogor, r?va? drag?,/ C-a venit într-un pachet,/ R?va?ul de la Hachette./ Las s? vie, Domnul ?tie,/ Calea trandafiri s?-i fie.“
Tipografia „Junimea“ h?r?zit? s? tip?reasc? pe gratis c?r?i ?colare, cât ?i urma?a sa mai nou?, Tipografia Na?ional?, instalat? prin 1872 în acela?i local de junimi?tii Costache Rosetti-Solescu, Nicolae Gane, Iacob Negruzzi ?i al?i amici, aveau s? scoat? la lumina zilei multe lucr?ri de seam? ale culturii române?ti ?i s? tip?reasc? „Convorbirile“ (cu o mic? întrerupere) pân? în 1885, când revista s-a mutat la Bucure?ti.
Vreme de vreo 18 ani, od?ile dughenelor din col?ul cl?dirii cu un cat, ce au apar?inut B?ncii Moldovei, ?i închiriate „Junimii“ pentru stabilimentele sale (tipografie, redac?ie, libr?riie) au fost loca?ul „Convorbirilor“ ?i locul de întâlnire al oamenilor de litere români, revista având mult? vreme întâietate în ?ar?. Acela?i rol juca la Bucure?ti „Revista Contimporan?“ (1873-1876).
Într-o înc?pere „cu intrare prin dos“, unde se ad?postea administra?ia tipografiei ?i redac?ia „Curierul de Iassi“ ?i a „Convorbirilor literare“ vecuia ?i Iacob Negruzzi, secretarul „Junimii“, dichisind fiecare num?r, de la punerea în pagin? ?i pân? la expedierea revistelor c?tre abona?i, el fiind „autorul, culeg?torul, corectorul, directorul, ba chiar ?i cititorul «Convorbirilor literare»“ – cum îl tachinau amicii.
Pe u?ile libr?riei sau ale tipografiei, intra deseori ca un „semizeu“ tân?rul profesor ?i critic literar Titu Maiorescu (1840-1917), sufletul societ??ii, cercetând mefistofelic rafturile ?i „nego?ul“ colaboratorilor „librari“, s?vâr?it de obicei „cu mare succes în pagub?“, ?i urm?rind lucrul la c?r?ile sale încredin?ate tipografilor: „Despre scrierea limbii române“ (1866), „Poezia român?“ (1867), „Contra ?colii Barnu?iu“ (1868). Nu ocoleau tipografia nici Vasile Alecsandri, I. Slavici sau I. L. Caragiale care ?i-a publicat în „Convorbiri“ comediile „O noapte furtunoas?“, „O scrisoare pierdut?“, „D-ale carnavalului“.
Bineîn?eles, uneori era prezent ?i Ion Creang?. Zb?tându-se ?i muncindu-se, nu f?r? izbând?, s? mai scoat? înc? o edi?ie din lucr?rile sale ?colare, d?dea ghes uneori redactorilor s? mai „publice“ (anun?e) o dat?, f?r? parale, ca ?tire plin? de tâlc, la jurnalul „Curierul de Iassi“ la rubrica „Nout??i“:
„C?r?i didactice. Unii r?uvoitori par a fi r?spândit zvonul c? edi?ia nou? a c?r?ilor didactice compuse de Creang?, Ien?chescu ?i asocia?ii n-ar fi ie?it de sub tipar ?i nu s-ar fi g?sind de vânzare. Sântem autoriza?i de a declara c? p?rin?ii, elevii ?i institutorii î?i pot procura oricând ?i în num?r oricât de mare, c?r?ile în chestiune chiar de la autorii lor, d-nii Creang?, Ien?chescu ?i asocia?ii“.

În cl?direa de pe col? a lucrat poetul Mihai Eminescu

Prin anii 1876-1877, într-o odaie a tipografiei, trudea „pentru a se hr?ni“ Mihai Eminescu (cum îi scria Iacob Negruzzi lui Titu Maiorescu), lucrând la gazeta „Curierul de Iassi“ ca redactor, corector ?i cronicar al paginii politico-literare. În urma schimb?rilor politice guvernamentale ?i restructurare a unor activit??i, i se suprimase postul de revizor ?colar al jude?elor Vaslui ?i Ia?i (ocupat în perioada iunie 1875-iunie 1876).
R?mas f?r? un loc de munc?, iar Ia?ii având dup? Unire pu?ine activit??i administrative sau economice, prietenii junimi?ti i-au g?sit modestul serviciu de gazetar.
Jurnal popular, scos în format mic din 1868, „Curierul“ junimist ap?rea de trei ori pe s?pt?mân?, duminica, miercurea ?i vinerea, la ora 6 diminea?a, când se împ?r?ea abona?ilor.
Apoi, beneficiind de o subven?ie acordat? de Prim?rie ?i de Ministerul Justi?ie cu sprijinul lui Nicolae Gane, primar junimist (între 1872-1876), din aprilie 1874 „Curierul“ a luat formatul mare ?i numele pompos „Curierul de Iassi“, cu subtitlul „Foaea publica?iunilor oficiale din resortul Cur?ii apelative din Iassi“.
În baza unui contract pe cinci ani, „foaea“ urma a tip?ri o consistent? parte oficial?, cu publica?ii administrative ?i judec?tore?ti, cuprinzând anun?urile prefecturilor, prim?riilor, tribunalelor ?i ale Cur?ii de Apel.
Bogat? în rubrici (Revista Intern?, Revista Extern?, Foileton, Nout??i, Diverse) ?i variat? în con?inut – mai ales dup? 1 ianuarie 1876 -, foaia publica ?tiri locale, din ?ar? ?i din str?in?tate, m?car o pagin? cu reclame comerciale pentru m?rfuri str?ine sau române?ti, informa?ii culturale, versuri, ceva proz? ?i, bineîn?eles, comunic?ri oficiale ale tribunalelor ?i ale administra?iei ?i districtelor (jude?elor) din Moldova (Bac?u, Neam?, Suceava, Boto?ani, Dorohoi, Vaslui, Ia?i).
Câteva coloane ocupau lista proceselor, cu cita?iile tribunalelor celor cinci sec?iuni, mandatele de aducere ?i urm?rire ale delincven?ilor, numirile în func?ii publice, cât ?i reclama?iile adresate conducerilor administrative ?i altora, fapt pentru care era citit? în toate straturile societ??ii din ?ar?, ba chiar ?i din str?in?tate (Austria, Germania, Fran?a, Belgia, Elve?ia, Turcia). Ziarul avea chiar ?i coresponden?i la Istanbul ?i Paris, cum nici o alt? publica?ie de mai târziu nu mai reu?ea.
Înh?mat cu pasiune ?i sârg în subjug?toarea îndeletnicire ce-i oferea unele libert??i ?i larga viziune a gazetarului, dar numai 100 de lei leaf? fa?? de vreo 400 de lei cât primise ca revizor, Mihai Eminescu, nou redactor, s-a apucat s? prefac? foaia Cur?ii de Apel într-un jurnal modern informativ, combativ, iar când avea câteva momente lini?tite scria versuri.

Lâng? redac?ie s-a mutat, în 1876, Veronica Micle

Soarta, neprev?zut? ca totdeauna, i-a adus lui Eminescu muza în apropiere. La 18 noiembrie 1876, profesorul ?tefan Micle, eliberat din func?ia de rector al Universit??ii, pe care o de?inuse vreo zece ani, a primit postul de director al ?colii de Arte ?i Meserii din spatele Bisericii „Sfântul Ilie“ (cl?direa ce ad?poste?te ast?zi Biblioteca Universit??ii de Medicin?). Conduc?torii ?colilor de odinioar? având obliga?ia s? fie mereu între elevi, directorul s-a mutat în locuin?a ?colii împreun? cu so?ia – Veronica – ?i cu cele dou? fiice: Valeria ?i Virginia.
Astfel, poetul avea fericirea s? fie în preajma muzei sale f?r? s? mai patruleze strada Gh. Asachi, unde locuise profesorul ?i Veronica pân? atunci, într-o cas? cu vreo ?apte plopi la gard, motiv ca romanticii s?-i spun? strada Strada Plopilor f?r? So?.
Între cei doi tineri, Mihai Eminescu ?i Veronica Micle (n?scu?i în acela?i an, 1850), ce se cunoscuser? la Viena, unde poetul era student, iar Veronica venise pentru un tratament medical , se înfiripase o dragoste nevinovat?. Strada Sfântului Ilie, îngust? pe vremea aceea ca o hudi??, devenind locul întâlnirilor lor romantice, poetul i-a închinat poezia „O strad? prea îngust?“, datat? 1876:
„O strad? prea îngust?/ P?rea c? se f?cea
?i case lungi ?i negre/ Pe dou? p?r?i era.
Pe dânsa nu luce?te/ Un singur felinar -
Eu trec încet ?i fluier/ în suflet cu amar.
Deodat? simt în urma-mi/ Venind tiptil-tiptil,
Pas sfiicios de fat?,/ U?or ca de copil.
?i simt cum c? de bra?u-mi/ Un bra? u?or s-anin?
?i simt c? mâna-mi strânge/ O mân? dulce fin?
R?sun? miaz? noaptea/ Din turla neagr?, veche
Suntem atât de singuri/ Suntem o p?reche.“
Gazetarul s-a desp?r?it de Tipografia „Junimea“ ?i redac?ia „Curierului de Iassi“ în octombrie 1877, când a plecat la Bucure?ti în redac?ia „Timpului,“ chemat de Titu Maiorescu ?i P. P. Carp. Înaintea plec?rii, a trecut pe la Veronica, dar n-a g?sit-o acas?. Aflând c? a fost c?utat?, dânsa i-a scris la 27 octombrie m?rturisind p?rerea de r?u c? nu s-au v?zut ?i chemându-l de s?rb?tori la Ia?i.
Aici, în strada Sf. Ilie, rebotezat? prin 1878 Vasile Alecsandri, în amintirea bardului ce a locuit oleac? mai sus în casa ce ad?poste?te acum Muzeul Teatrului, Veronica Micle a tr?it tragedia pierderii so?ului, la 4 august 1879. A p?r?sit locuin?a nefast? din cl?direa ?colii în preajma zilei de 8 noiembrie 1879, mutându-se în modesta ei locuin?? din strada Butu (N. Gane).

De la 1 aprilie 1885, „Convorbiri literare“ la Bucure?ti

Prezen?a junimi?tilor în strada Vasile Alecsandri s-a r?rit din prim?vara anului 1885, când „Curierul“ vestea cu triste?e c? Adunarea General? a Creditului Agricol s-a întrunit pentru a alege alt administrator în locul lui Iacob Negruzzi, plecat la Bucure?ti. „Curierul“ încheia cu remarca: „Toat? lumea regreta plecarea d-lui Neguzzi care a fost creatorul acestei institu?ii“. Din alte câteva rânduri, ie?enii aflau ?i motivul: „Pe ziua de 1 martie, d-l Iacob Negruzzi, profesor de Drept Comercial al Facult??ii de Juridic?, este transferat în aceea?i calitate ?i la aceea?i facultate, la Universitatea Bucure?ti, în locul defunctului Vasile Boerescu “.
Peste câteva zile, la 10/22 martie, tot „Curierul“ aducea o ?tire ?i mai dureroas? pentru lumea cultural? a Ia?ilor: „De la 1 aprilie 1885, revista «Convorbiri literare», începând cu anul al XlX-lea al existen?ei sale, apare la Bucure?ti în editura Socec“ (unde a r?mas pân? dup? ultimul r?zboi, reluându-?i apoi apari?iile la Ia?i).
Tot mai bolnav ?i îngândurat de soarta lui b?di?a Mihai, mâncat de „str?in?t??i“, se ab?tea pe acolo ?i Ion Creang?, „oleac? de proprietar“ cu înc? vreo 9 institutori , la Tipografia Na?ional?“, cump?rat? de la „Junimea“ prin 1882 ?i purtat? cu dib?cie de tipograful I. S. Ionescu.
Ad?postind tot felul de magazine, redac?ii, tipografii, libr?rii (între care celebra Libr?rie Daniel, instalat? în locul „Junimii“ pentru a nu se pierde tradi?ia), o farmacie R?teanu, o banc?, ADAS-ul ?i unit??ile Coopera?iei me?te?ug?re?ti (între 1960-1989), iar ast?zi un cabinet stomatologic ?i alt? farmacie, vechea zidire junimist? ?i-a p?strat locul din col?ul celor dou? str?zi. O plac? de marmur?, fixat? pe un perete, lateral?, gl?suie?te pentru cei f?r? grab?: „În aceast? cl?dire a func?ionat Libr?ria ?i Tipografia societ??ii culturale „Junimea“. Aici au fost tip?rite revista «Convorbiri literare» ?i ziarul «Curierul de Ia?i», al c?rui redactor o perioad? a fost poetul Mihai Eminescu“. Placa a fost a?ezat? în anul 1994 de Muzeul Literaturii Române.

„Vino, frate Mihai, vino, c?ci f?r? tine sunt str?in“

Acum fiind vremea s?rb?torilor, probabil c? b?trânele ziduri îl a?teapt? pe b?dia Ion Creang?, c?l?tor hojma, odinioar?, între Bojdeuc? ?i Tutungeria sa din mijlocul str?zii Golia, ?i nelipsit musafir la Tipografie.
În s?pt?mâna Cr?ciunului venea cu un buzunar plin de m?run?i? s? primeasc? colind?torii, stelarii ?i pe popularii eroi Vasilache ?i M?rioara ce spuneau parascovenii pe „Uli?a mare“, spre bucuria tipografilor, care se veseleau ciocnind ulcelele cu vin.
Afar? ningea cu fulgi mari ?i pufo?i, iar Ia?ul huia în pocnete de bici, morn?it de buhaie, sunete de corn, colinde ?i refrenurile datinilor repetate cu ardoare prin toate mahalalele. Într-o asemenea zi, Creang? îi scria prietenului s?u:
„B?die Mihai,
Ce-i cu Bucure?tiul de ai uitat cu totul Ie?ul nostru cel oropsit… De Cr?ciun te a?tept?m s? vii. Tinca a preg?tit de toate ?i mai ales sarmalele care î?i pl?ceau foarte mult. La Ie?i ninge frumos de ast-noapte, încât s-a f?cut drum de sanie. Ciricul parc? e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, c?ci f?r? tine sunt str?in. Te s?rut pe frunte. Ion Creang?“. (decembrie 1877 – acum 130 de ani).

Ioan Mitican

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X