Principatele Române, în paşi de vals

14 ianuarie 2008

 

Iarna str?mo?ilor era, de obicei, sezonul veseliei, al petrecerilor, al bunei dispozi?ii. Dup? Sfântul Nicolae, Cr?ciun ?i Boboteaz?, venea patronul Ionilor ?i începea cu sârg carnavalul, în veselia spectacolelor teatrale, a soarelelor (seratelor dansante), a balurilor ?i a concertelor. Începute adesea la Cr?ciun, petrecerile bucurau suflarea marilor ora?e tot timpul câ?legilor (perioada dintre dou? posturi, când se mânca de frupt), pân? la L?satul secului de carne, în ajunul Postului Mare (anul acesta la 2 martie).
Se serba cu mult? veselie în toat? Europa, mare amploare având Carnavalul de la Vene?ia, unde avea loc, ca ?i acum, un adev?rat festival al veseliei, cu parade ale costumelor, piese de teatru, gondole ?i muzic? la tot pasul. Începuturile acestuia se socotesc a fi prin anii 1100, fiind considerat un ecou al saturnaliilor latine ?i serb?rilor dionisiace, care aveau loc cu prilejul trecerii de la iarn? la prim?var?. Exista ?i zicala „Semel in anno licet insanire“ („o dat? pe an este permis s? înnebune?ti“), ceea ce d?dea motiva?ie adep?ilor s?i ca, o dat? pe an, s? tr?iasc? altfel decât în restul zilelor.

Pl?cerile modului de trai occidental p?trunzând ?i în Principate la începutul secolului al XlX-lea, balurile ?i soarelele luau locul jocurilor ?i horelor din câ?legile str?mo?e?ti, intrând vertiginos în via?a capitalelor Bucure?ti ?i Ia?i ?i întrecându-se în bog??ie ?i str?lucire. G?zduite la început de marile saloane boiere?ti, soarelele ?i balurile erau a?teptate cu ner?bdare de tineri ca ?i de vârstnici, primii dorind s? danseze ?i s? se cunoasc?, iar p?rin?ii s? pun? la cale încuscriri ?i c?s?toria odraslelor.
Fiind evenimente de seam? în via?a ora?elor lipsite de alte distrac?ii, erau preg?tite cu mare dichis, duducile ?i duducu?ele procurându-?i ?inute speciale ?i giuvaiere scumpe.
Cu timpul, balurile simple au devenit o tradi?ie în virtutea c?reia fiecare salon boieresc respectabil trebuia s? fie, m?car o dat? pe an, gazda unei asemenea sindrofii. Preluate ?i de marile hanuri sau hoteluri, balurile au ajuns s? fie petreceri populare, la ele având acces orice muritor care pl?tea intrarea.

La palatul ?u?u venea ?i familia regal?

La Bucure?ti, baluri str?lucitoare organizau marile familii ?u?u, Bibescu, ?tirbei. Balul familiei ?u?u, fiind mai select ?i mai bogat decât altele, era onorat ?i de familia regal?, nelipsit? la petrecerea din 30 ianuarie, prilejuit? de aniversarea lui Grigore ?u?u. Mari baluri se d?deau ?i la Palatul regal, cu sumedenie de invita?i, între care ?i tineri ofi?eri, anume pofti?i pentru a dansa doamnele, în timp ce so?ii jucau c?r?i, t?if?suiau sau puneau ?ara la cale.
La Ia?i organizau asemenea petreceri familiie Rosetti, Roznovanu, Cantacuzino, Mavrocordat, Catargiu. Se dansa lini?titul menuet plin de gra?ie, cadrilul cu tempo lent, dup? care, pe la mijlocul nop?ii, urma un supeu ?i cotillionul, cu ritm de mar?, deschis de un grup de talenta?i dansatori. Femeile purtau rochii lungi ?i bogate, cu m?nu?i de sear? ?i p?l?rii cât roata carului, iar b?rba?ii frac sau redingot?, cu cilindru ?i perle la cravat?. Ner?bd?tori, tinerii a?teptau comanda marjodomului balului – „To?i la vals!“ – pentru a porni cu partenerele emo?ionate într-un sublim zbor sideral.
Se dansau cu nespus? încântare valsurile renumi?ilor compozitori Johann Strauss-tat?l (1804-1849) ?i fiul (1825-1899). Primul, împreun? cu prietenul s?u, Joseph Lanner (1801-1843), a fost cel care a înaripat vechiul dans popular german, cunoscut pe la 1787 (când a ap?rut pe scena Operei vieneze). Antrenant, vioi ?i cuceritor, valsul lor, cu piruete largi ?i unduioase, transforma perechile îmbr??i?ate într-un tot unitar, cu acela?i suflu, pa?i, ritm ?i gândire. Cu toat? opunerea unor institu?ii ?i condamnarea unor so?i, care îl socoteau indecent, valsul a devenit cel mai popular dans al tinerilor din toate straturile sociale. S-au înfiin?at s?li populare de dans, p?trunzând în cele mai elegante saloane ?i devenind pl?cerea regilor, a reginelor ?i a tinerelor mirese.

„Regele valsului vienez“

Dup? moartea lui Lanner, în 1843, Johann Strauss a r?mas „regele valsului vienez“, dar nu pentru mult? vreme, c?ci avea s?-i ia locul talentatul s?u fiu mai mare, Johann Strauss junior, care ?i-a ar?tat talentul înc? de la 16 ani, ?i care, la 19 ani, avea orchestr? proprie, adulat? de vienezi, dar neagreat? de p?rintele care-?i sim?ea primejduit succesul.
Din acest motiv, în vremea revolu?iei vieneze de la 1846, tat?l se g?sea în tab?ra, hulit?, imperial?, iar feciorul în aceea revolu?ionar?, cântând celor de pe baricade. Dup? înfrângerea tinerilor revolu?ionari, p?rintele compunea celebrul „Mar? al lui Radetzsky“. Neînvins în arta sa, feciorul scria „Mar?ul Revolu?iei“ ?i alte vreo 150 de piese, dintre care unele capodopere muzicale: „Dun?rea albastr?“ (1867), „Sânge vienez“, „Via?? de artist“, „Vals imperial“, „Povestiri din p?durea vienez?“. La ele ad?uga un grup de vreo 16 operete, ca „Liliacul“, „O noapte în Vene?ia“, „Voievodul ?iganilor“, „Sânge vienez“ ?i altele, prezente pe toate scenele lumii ?i la cur?ile imperiale sau regale.
Iubindu-?i p?rintele ?i înstr?inat de familie, Strauss-fiul obi?nuia s?-?i înceap? concertele cu tulbur?toarea invita?ie la vals „Loreley“, compus? de acesta în anii tinere?ii.
Bolnav, p?rintele avea s? se piard? la doar 45 de ani, admirând în t?cere crea?iile feciorului c?ruia i-a revenit pe drept titlul de „rege al valsurilor vieneze“.
Împreun?, tat?l ?i fiul au l?sat posterit??ii peste 300 de valsuri, plus o sumedenie polci, galopuri ?i mar?uri, completate cu lucr?rile fra?ilor mai mici, Eduard ?i Ioseph.

Balurile „m?scuite“

Ap?rând teatrele în Ia?i ?i Bucure?ti, în perioada anilor 1830, balurile au devenit mai populare ?i au început s? fie organizate în marile s?li de spectacole, anun?ate de gazetele vremii „Curierul românesc“ (1829-1848) al lui I. H. R?dulescu, la Bucure?ti, ?i „Albina româneasc?“ (1829-1849) a lui Gh. Asachi, la Ia?i.
Cum începuser? a avea c?utare ?i balurile mascate, ca la Viena ?i Paris, trupele teatrelor organizau cu succes ?i asemene sindrofii, c?ci, pe lâng? sal? ?i orchestr?, puteau oferi ?i costume pentru „m?scuirea“ participan?ilor. Astfel, balurile mascate sau „m?scuite“ au devenit o atrac?ie, târgurile umplându-se de me?teri croitori ?i croitorese pentru costume de bal mascat , dup? moda de la Viena ?i Paris.
Din acest motiv, în majoritatea contractelor pe care le semnau conduc?torii trupelor teatrale cu autorit??ile or??ene?ti ace?tia cereau ?i privilegiul organiz?rii balurilor „m?scuite“, care reprezentau o „bog??ie“ pentru s?r?cia actorilor, c?ci participan?ii pl?teau o tax? de intrare ?i alta pentru închirierea costumelor.
Un astfel de „ privilegiu “ apare ?i în contractul trupei actorilor francezi Ioseph ?i Baptiste Fouraux, care au transformat casa ag?i Costache Talpan din Ia?i în Teatru de variet??i, în 1832. Încântat?, gazeta „Albina româneasc?“ din 19 februarie 1833 scria: „În mijlocul unui carnaval (câ?legi) atât de vioi, teatrul are rol de seam?“, iar gazeta din 29 ianuarie 1835 men?iona c? „adun?rile la curte, teatrul ?i balurile m?scuite cuprind mai toate s?rile s?pt?mânii.“ Potrivit aceleia?i publica?ii, prin februarie 1836, balurile mascate erau foarte c?utate, „observându-se un mare lux de costume.“
La Ia?i, mai avea privilegiul organiz?rii balurilor mascate renumitul „Otel San Petersburg“, iar la Bucure?ti, marele han „Manuc“, existent de prin 1816 ?i care a devenit, peste ani, „otelul Dacia“. Aici, prin 1878, d?dea spectacole vestitul actor I. D. Ionescu, de trei ori pe s?pt?mân? organizându-se baluri mascate, orchestra fiind condus? de violonistului Ludovic Wiest.
La Bucure?ti, baluri mascate se mai organizau în s?lile teatrale Bossel, Sl?tineanu, Momolo (unde a cântat Franz Liszt ) ?i la Teatrul Na?ional, dup? inaugurarea sa în 1852, iar la Ia?i, în sala Teatrului de variet??i, deschis în decembrie 1832, ?i în sala Teatrului Na?ional de pe Copou, inaugurat în decembrie 1846. De asemenea, se f?ceau baluri bogate în s?lile societ??ii Jockey-Club din Bucure?ti ?i Ia?i (1870).
Balurile carnavalului fiind o mare atrac?ie, ie?enii ?i bucure?tenii se vizitau reciproc. Dup? introducerea trenurilor (1870), ap?ruser? firme care organizau voiajuri în cele dou? capitale, ba ?i la Viena sau la Paris, pentru premiere teatrale .

Baluri în ?inute istorice

Uneori, costumele de la baluri erau specifice unei anumite epoci, bun?oar? erau de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea sau al XVI-lea, cucoanele întrecându-se s? redea via?? unor mari personalit??i ca Maria Antoaneta sau doamna de Pompadour.
Sala societ??ii austro-germane de gimnastic? „Turn Verein“, din strada Arcu, ?i sala Societ??ii de Gimnastic? „Sport ?i Muzic?“, înfiin?at? de un grup de profesori în fostul atelier al ?colii de Arte (1903), se întreceau în asemenea baluri populare cu subiecte istorice. Erau adresate tuturor tinerilor ?i erau deschise de un profesor care prezenta contextul istoric. În uria?a înc?pere devenit?, de pild?, salon medieval, participan?ii purtau elegante costume de epoc? – proprii sau închiriate din garderob? – se sileau s? intre în rolul eroilor prezenta?i de orator ?i de actorii împr??tia?i printre dansatori.
Societatea german? avea predilec?ie pentru spectacole inspirate de la curtea din Viena sau Berlin, iar societatea profesorilor pentru cele inspirate de cur?ile domne?ti din Bucure?ti ?i Ia?i.
A r?mas în memoria Ia?ilor balul unui carnaval de prin 1905 cu tema „Unirea din 1859“, când în sal? au ap?rut mai mul?i Mihail Kog?lniceanu, Vasile Alecsandri, Al. Ioan Cuza, Lasc?r Catargi, to?i întrecându-se s? fie cât mai naturali, unii chiar cuvântând. Pe lâng? ei foiau o sumedenie de figuri asem?n?toare cu Elena Cuza, Maria Obrenovici ?i alte neveste de înal?i dreg?tori, ce se mai luau ?i la har?? ?i printre care se plimbau, plini de gravitate, feluri?i prin?i ?i principese.
În zilele cu baluri costumate la „Sport ?i Muzic?“, str?zile Ia?ilor erau invadate de rochii malacof, crinoline, ?trasuri (imita?ii de pietre pre?ioase din sticl?), coafuri extravagante, mantile ?i tot felul de m??ti privite cu admira?ie de trec?tori. Tinerii care nu ?tiau s? danseze erau instrui?i pe loc, a?a încât fiecare participant s? se poat? distra la marea petrecere. Balurile Societ??ii „Sport ?i Muzic?“, înfiin?at? de profesorul universitar Paul Bujor pentru a dezvolta sportul, ajunseser? o ?coal? a vie?ii. Uneori, pe la mijlocul balului popular, întocmai ca la acele boiere?ti, într-o sal? al?turat? se d?dea ?i câte un mic supeu cu pre? modic, pentru obi?nuirea tinerilor din mahalale sordide cu via?a civilizat?.

? Dansul care a schimbat moda

Binecunoscut în saloanele celor dou? Principate de prin anii 1820, valsul vienez prilejuia adev?rate spectacole de m?iestrie ?i talent ale tinerilor, pe la 1848 fiind dansul cel mai iubit din saloanele bonjuriste. Indirect, valsul a contribuit ?i la schimbarea modei, femeile p?r?sind rochiile grele, cu fire scumpe, cât ?i acele cu câteva rânduri de jupe în form? triunghiular?, puse unele peste altele, pentru a le da volum, înlocuindu-le cu crinoline u?oare ?i suple ca un clopot, înfoiate, la început, pe un jupon rigid, ?esut cu urzeal? din p?r de coad? de cal (1839), ?i apoi pe balene sau schelet din cercuri fine din o?el, prinse de o centur? (1856). Moda progresând, s-a trecut la rochia cu turnur?, ce avea partea din fa?? normal?, f?r? nici o ad?ugire ?i doar partea dorsal? bombat? (1860).

? Carnavalul a inspirat nenum?rate opere literare ?i muzicale

Obiceiul carnavalului, ajuns ?i în ??rile române din secolul al XIX-lea, s-a transformat, cu timpul, într-o petrecere popular? zgomotoas? ?i vesel?, ce cuprindea mase mari de or??eni ?i i-a inspirat lui I. L. Caragiale (1885) spumoasa comedie în trei acte „D-ale Carnavalului“, cu Nae Grimea, Mache Razachescu zis Cr?c?nel, Iancu Pampon, Mi?a Baston, Didina Mazu, Iordache ?i al?i petrec?re?i ai unui bal mascat. Mai înainte, pe aceea?i tem?, prezent? în multe pagini literare sau de dramaturgie, Vasile Alecsandri scrisese piesa „Ia?ii în Carnaval“ sau „Un complot închipuit“, prezentat? în premier? sâmb?t?, 22 decembrie 1845, când sala a frem?tat de larma masca?ilor, p?pu?arilor, l?utarilor ce cântau pe str?zi ?i jucau la balul „masche“ al carnavalului de pe scen?. Spectacolul s-a terminat în veselie, lumea fredonând cupletele actorilor cu „cea mai mare mul?umire“ („Albina româneasc?“, 30 decembrie 1845).
Subiectul carnavalului fiind atr?g?tor, Vasile Alecsandri l-a reluat ?i în comedia cu cântece „Chiri?a în Ia?i“ sau „Dou? fete ?-o neneac?“ (1850), cu ispr?vi ale cucoanei Chri?a, nevasta cuconului Grigori Bârzoi, din Bârzoieni. Cei doi veniser? la Ia?i s? petreac? câ?legile – carnavalul – cu speran?a c? se vor „cotorosî“ de cele dou? fete, Aristi?a ?i Calipsi?a, g?sindu-le câte un b?rbat. „Fetele ciripeau fran?uze?te ?i ?tiau dansurile timpului: cadrilul, mazurca, polca. Participau la petreceri ?i baluri, unul fiind c?tre finele câ?legilor dat de cucoana Nastasia, spre care mergeau cântând: «Adio!, În ast? sear?/ Vom veni cu to?i la bal,/ S?-ngrop?m în ves?lie/ Acest ves?l Carnaval»“.
?i Giuseppe Verdi prezint? un bal mascat tulbur?tor în opera „Bal Mascat“, ce se încheia cu tragedia uciderii eroului principal de c?tre rivalul s?u. Johann Strauss a compus „Carnavalul la Roma“ (1873).
Apropiat de tem?, Duliu Zamfirescu a scris versurile „La bal mascat“, în finalul c?rora ar?ta decep?ia întâlnirii cu zâna tinere?ii sale, ascuns? sub o masc?, care la descoperire ar?ta o figur? r?v??it? de nemiloasa trecere a vremii (1881). La rândul s?u, Ionel Teodoreanu a publicat, prin 1929, romanul „Bal mascat“.
Balurile fiind prilejuri de petrecere, dans, cunoa?tere manierat? între tineri ?i educa?ie pentru comportamentul civilizat în societate ar avea probabil destui iubitori ?i în zilele noastre. Carnavalul reprezint? o atrac?ie turistic? a multor ora?e de pe glob ?i se poate organiza cu u?urin?? ?i la noi, reluând tradi?ia str?mo?ilor. Fanfara de la „Zece Pr?jini“ a ?i plecat la Vene?ia, invitat? pentru delectarea turi?tilor în avansul Carnavalului.

Ioan Mitican



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X