Bunicul din strada Gându al Marthei Bibescu

12 februarie 2008

Printre figurile Ia?ilor de pe la 1893-1894, care uneori putea fi v?zut trecând pe strada Arcu, era un b?trân înalt, elegant, cu barb? ascu?it?, frac, joben ?i lavalier?, înso?ind o feti?? de vreo 7-8 ani ?i ar?tându-i volubil, în stânga ?i-n dreapta, zidirile din cale. Vorbeau în limba francez?. Mul?i dintre cei care îi întâlneau îl salutau cu mare respect, iar acelora care se opreau b?trânul le prezenta companioana, spunând cu gravitate ?i mare bucurie: „Nepoata mea, Martha, Fenixul Mavrocorda?ilor“. Zâmbind, feti?a, mândr? de înso?itor ?i încântat? de prezentare, se înclina cu ging??ie. Cei doi p??eau apoi mai departe pe str?zile tân?rului ora?, în care tocmai se construia Liceul Na?ional, unde în locul Pie?ei Unirii se afla doar o str?du?? m?rginit? de bol?i scunde ?i unde Hotelul „Traian“ avea în fa?? o gr?dini?? cu br?du?i ?i arbu?ti, la umbra c?rora se tupilau câteva m?su?e.

Cei doi, b?trânul ?i mica lui zân?, ie?eau ?i intrau dintr-o zidire veche, scund? ?i cu fronton moldovenesc (cum înc? se vede ?i acum), situat? în dreapta str?du?ei Gându – ulicioara ce se strecura odinioar? pe sub zidurile cl?dirii Academiei Mih?ilene. Casa era a ?ambelanului regal Alexandru C. Mavrocordat, în preajma c?ruia mai tr?iau ?i al?i Mavrocorda?i pomeni?i de contemporanul lor, Rudolf Su?u, în volumul „Ia?ii de Odinioar?“: „Pe lâng? Alexandru Mavrocordat, fostul mare?al al Palatului, care locuia în casele sale din str. Gându, al?turi de Cinema «Elisabeta» de ast?zi, ?i fratele s?u, hatmanul Neculai Mavrocordat, care locuia în strada S?ulescu, tot în aceea?i strad?, pu?in mai la vale, ?edea ?i v?rul lor primar, Dumitrachi Mavrocordat, în frumoasele sale case restaurate ?i având o gr?din? din cele mai mari ?i mai bine îngrijite din la?i.“ A?adar, pe ulicioara Gându, în ograda cu num?rul 7, locuia, pe la 1900, ?i D. D. Mavrocordat.
Descrierea era veridic?, c?ci, într-adev?r, prin 1928, când a ap?rut cartea uitatului cronicar R. Su?u, la dreapta, cum se intra în str?du?a Gându, se putea vedea, aproape lipit? de pomenita zidire boiereasc?, o cl?dire mai nou? ?i mai înc?p?toare, în care func?iona cinematograful „Elisabeta“, rebotezat apoi „Phoenix“.

?ambelanul regelui Carol I

B?rbat impozant, educat la Paris ?i adânc p?truns de sim?ul onoarei ?i al drept??ii, ofi?erul Alexandru C. Mavrocordat fusese ales ?ambelan al domnitorului Carol I, motiv ca s? locuiasc? mai mul?i ani în Bucure?ti, pe care a p?r?sit-o odat? cu postul, în urma neîn?elegerilor cu Ion Br?tianu, ?eful guvernului, pe seama unei legi pe care Mavrocordat spusese regelui s? n-o promulge.
Întorcându-se acas?, s-a ocupat intens cu cre?terea cailor de ras? pentru curse, petrecând mult? vreme în manejul construit în curte, dânsul fiind unul dintre creatorii ?i animatorii Jockey Clubului (1876). Pentru antrenarea cailor a chemat un celebru jocheu, Jean Mulder, poreclit Cheval, fost angajat al unui circ, numit apoi ?ef al grajdurilor domnitorului Mihalache Sturza, ?i r?mas f?r? ocupa?ie dup? plecarea domnitorului. Excelent c?l?re?, acesta antrena caii ?i d?dea lec?ii de echita?ie amatorilor care veneau duminicile ?i s?rb?torile s? închirieze murgii de la manej, spre a face plimb?ri ?i cavalcade pe Copou, sub privigherea sa.
Manejul se înfiin?ase aici (celebrul manej din uli?a Gându) ?i fiindc?, pe col?ul str?zilor Gându ?i Arcu, era locanta lui Gher?in Horn, un fel de club, unde se întâlneau cresc?torii de cai.
Alexandru Mavrocordat era ?i vestit cresc?tor de câini de vân?toare, tovar??ii s?i de n?dejde la escapadele vân?tore?ti – distrac?ii de seam? ale boierilor de pe vremuri, când dealurile erau pline de p?duri în care foiau lupi, ur?i, râ?i, vulpi ?i alte jivine, ce luau mare tribut gospod?riilor ??r?ne?ti.

Martha, a doua fiic? a singurei lui fiice

C?s?torit cu o domni?oar?, Elisa Millo, de origine francez?, aceasta i-a n?scut cinci b?ie?i ?i o fat?, Smaragda, dezmierdat? Emma, pe care i-a crescut la Paris, l?sând „Ursul“, cum era poreclit Mavrocordat, s? vie?uiasc? mai mult singur, s?lb?t?cit la mo?ii, preocupat de cultura p?mântului ?i de activit??ile sale cabaline ?i canine.
Atunci când îl prindea dorul de familie tr?gea câte o rait? la Paris ?i se întorcea iar la treburile sale din Moldova, cump?rând mo?ii ?i vânzându-le, precum în 1891, când a avut un proces cu fra?ii Rosetti B?l?nescu, c?rora le-a dat o mo?ie ?i cu care se r?fuia la Tribunal pe seama banilor.
Crescând fata ?i apropiindu-se vremea m?riti?ului (la vreo 18 ani) ?i auzind c?-i da târcoale un tân?r francez, pentru a o nu înstr?ina, a plecat valvârtej la Paris, de unde a adus-o acas?, provocându-i mare sup?rare ?i gânduri întunecate.
Dup? un timp, tat?l i-a spus c? va cunoa?te la manej pe un tân?r bucure?tean, cu care urma a se c?s?tori.
„Dar nici nu-l cunosc,“ ar fi spus fata crescut? în libert??ile societ??ii pariziene ?i decep?ionat? de mentalit??ile Orientului.
„Îl cunosc eu ?i e de ajuns“, ar fi r?spuns tat?l.
Pe vremea aceea, sentimentele având pu?in? importan??, c?s?toria multor tineri, ?i mai cu seam? a fetelor, f?cându-se adesea pe baz? de zestre ?i stare material?, la 20 ianuarie 1880, într-o zi cu ger de cr?pau pietrele ?i înghe?au nunta?ii în manej, Smaragda, sau Emma, fiica lui Alexandru Mavrocordat, s-a m?ritat cu tân?rul bucure?tean Ioan Lahovari, din familia renumit? ce avea s? d?dea ??rii oameni de cultur? ?i înal?i dreg?tori.
Spre norocul fetei, so?ul ales de p?rinte era manierat ?i instruit la Paris ?i avea s? lucreze mul?i ani în diploma?ie ?i în diferite func?ii ministeriale din capital?.
La Bucure?ti s-a n?scut, în 28 ianuarie 1886, a doua lor fiic?, Martha, dup? Jeanne, în 1882, ?i George, în 1884. La na?terea Marthei, familia locuia în casa Cantacuzino, pe Calea Victoriei.
Familia fiind plecat? adesea în str?in?tate, Martha r?mânea la bunicul sau, la Balote?ti, unde tr?ia un unchi. Acolo ?i-a f?urit o via?? singular? sub aripa bunicului, de care s-a ata?at din primul moment.

Leg?tura special? dintre bunic ?i nepoat?

Mama sa, obi?nuit? cu fra?ii de acas?, dorind s? aib? mai mul?i b?ie?i, mai ales c? unicul fiu, George, se pierdea, mai n?scuse dou? fete ?i se comporta cu Martha mai rece, l?sând-o pe seama tat?lui ?i a bunicului de la Ia?i.
„Cel din urm? a fost un zeu pentru nepoata lui care, din clipa când a început s? în?eleag?, l-a ascultat ca pe un oracol. Prin?ul Alexandru Mavrocordat avusese, de altfel, grij? s? se poarte cu ea de la egal la egal, cel mai bun mijloc de a-i stimula inteligen?a“ (Chislain de Diesbach, „Prin?esa Bibescu – Ultima Orhidee“).
„El m-a înv??at“, scria Martha mai târziu, „s? nu accept niciodat? o idee preconceput?, s? cercetez totul de la început, într-un spirit nou ?i cu încrederea absolut? c? posed puterea ?i dreptul de a sf?râma o judecat? ca s? caut adev?rul.“
?colit? la Paris, Martha înv??ase din copil?rie limbile francez?, german? ?i englez?, un rol de seam? în educa?ia ei având bunicul, care se ocupa de preg?tirea multilateral? a nepoatei, supunând-o la examin?ri regulate ?i verificându-i caietul de scris s? fie „f?r? ?ters?turi, pete, ezit?ri sau gre?eli.“ El o înv??ase s? citeasc?, observând c? scria literele, dar nu ?tia s? le foloseasc?. Cum avea s? m?r turiseasc? peste ani Martha, bunicul i-a ar?tat c? istoria „scris? mai ales de înving?tori este un machiaj al adev?rului“. Gra?ie b?trânului aristocratm adânc ?i pasionat cunosc?tor al culturii grece?ti ?i franceze, Martha ?i-a însu?it o bogat? cultur?, Fenixul Mavrocorda?ilor – semnul heraldic – devenind semnul existen?ei sale, m?rturisind totdeauna c? de la bunic a luat noble?a istoric? a Mavrocorda?ilor, iar de la p?rintele s?u, Ioan Lahovari, la fel de erudit, sim??mântul patriotic ?i cultura româneasc?.

Neamul Mavrocorda?ilor

Tat?l bunicului fusese Constantin, fiul lui Dimitrie Mavrocordat, unul dintre cei trei feciori ai fostului domnitor Constantin Mavrocordat, care a condus Muntenia de 5 ori ?i Moldova de 4 ori ?i ?i-a manifestat aplecarea pentru „cei umili, de credin?? ?i cinsti?i“. Se sim?ea jignit de cuvântul „fanariot“, socotind c? familiile grece?ti culte ?i cunosc?toare de limbi str?ine d?duser? Turciei mari dragomani (?efi ai cancelariei împ?r?te?ti), dragomani ai flotei, capuchehai (reprezentan?i ai Principatelor) ?i logofe?i ai Patriarhiei ?i, prin ?tiin?a lor, au contribuit la dezvoltarea cultural? a ??rilor române.
Potrivit bunicului, Mavrocorda?ii aveau mândria c? erau cul?i, umani, drep?i cu dorin?a de a face bine, ei încurajând înv???mântul scolastic în Principate, des?vâr?it prin înfiin?area Academiei grece?ti, pe lâng? care, în 1816, s-a deschis cursul de ingineri hotarnici în limba român? al lui Gh. Asachi, dup? care urma Academia Mih?ilean? (1835).
Datorit? bunicului, Martha c?p?tase intui?ia c? era o mo?tenitoare românc? a acestora ?i trebuia s? fie demn? de simbolul ei, fenixul, pas?rea fabuloas? care, sim?ind sfâr?itul, se arunc? în foc ?i rena?te mereu.

O telegram? aduce vestea mor?ii bunicului

R?mânând cu mama la Paris ?i atunci când p?rintele era la Bucure?ti ca ministru al Agriculturii ?i al Externelor, mergeau la Biarritz – celebra sta?iune din sudul Fran?ei, unde se întâlnea Europa aristocratic?, inclusiv vestite ie?ence ?i bucure?tence. Acolo venea regina Natalia, so?ia lui Milan Obrenovici (regele Serbiei), ?i nepoata cucoanei ie?encei Marghioli?a Roznovanu. Fiind rude, Martha o numea pe Natalia „M?tu?a mea, regina…“ Cu dânsa se afla uneori fiul ei, Alexandru, ales rege al Serbiei, dup? Milan. Natalia îl a?tepta f?când binefaceri ?i bucurându-se s? o aib? al?turi pe Martha, ca pe o sor? de la Ia?i. La Biarritz venea ?i m?tu?a Marthei, Eugenia Mavrocordat (fost? Drossu), c?s?torit? mai întâi cu Emil Mavrocordat (fratele mamei Emma), ?i apoi cu Jean Bonnardel.
O telegram? a adus, într-o zi, vestea c? bunicul de la Ia?i era bolnav ?i apoi alta c? a decedat, eveniment care a cutremurat-o pe Martha, dar nu ?i pe mama ei ?i pe m?tu?a Eugenia, care prinse fiind de moravurile apusene, se gândeau doar ce toalete negre s?-?i fac? pentru doliu. „Înv??asem s? plâng în interiorul meu. De acum ?tiam c? n-am s?-mi mai iubesc mama.“
Copila de 9 ani a petrecut cele trei zile în priveghi, cu sufletul la Ia?i, îngenunchind seara la mica icoan? pe care i-o d?duse bunicul ca talisman de ajutor în clipele grele ale vie?ii ?i l-a condus plângând, strecurându-se nev?zut? în imensul cârd de ie?eni care l-au înso?it pe drumul f?r? întoarcere spre cimitirul „Eternitate“. Aveau s? se reg?seasc? peste ani, când tân?ra scriitoare Martha Bibescu se oprea, în reculegere, lâng? monumentul str?juit de bustul bunicului lâng? biseric?, pe care scria: „Alexandru C. Mavrocordat 1818/23 decembrie 1895.“ Era singur, c?ci bunica se pierduse, înstr?inat?, prin 1894.
Venit? în ?ar?, pe la 12 ani a intrat în anturajul cur?ii regale, în preajma reginei Elisabeta, a principesei Maria ?i a principelui Ferdinand. Mai târziu, la un bal în palatul ?tirbei, l-a cunoscut pe prin?ul George Valentin Bibescu, tân?r sportiv automobilist, cu care s-a logodit în octombrie 1901, când avea doar vreo 15 ani, peste un an urmând c?s?toria, la 21 iunie 1902, într-o biseric? goal?, familia Bibescu aflându-se în doliu, dup? decesul p?rintelui so?ului. Mireasa, de o frumuse?e rar?, cu ochi mari, languro?i, i-a uimit pe nunta?i. Tinerii au locuit apoi la Posada, lâng? Comarnic , unde familia avea ?i o fabrica de ciment, la 27 august 1903 venind pe lume ?i fiica lor, Valentina.
Fire sensibil?, cu sufletul muncit de r?zvr?tiri, dureri ?i decep?ii, Martha a început s? scrie. A publicat astfel, la Paris, în limba francez?, cartea „Cele opt raiuri“ (1908) ?i apoi un lung ?ir de 31 de volume cu numele s?u, plus altele sub pseudonim. Între ele s-a remarcat „Izvor, ?ara s?lciilor“ (1923), o adev?rat? od? închinat?, cu pio?enie ?i duio?ie, p?mântului ?i ??ranului român, prefa?at? cu bucurie de Mihail Sadoveanu. Urma „La bal cu Marcel Proust“ (1928), majoritatea c?r?ilor sale fiind traduse în limbi de larg? circula?ie. Astfel, în marele Paris, ap?rea, nu f?r? r?sunet, trioul feminin de scriitoare românce, format din contesa Brâncoveanu-Bibescu, c?s?torit? cu Mathieu de Noailles ?i devenit? scriitoarea Anna de Noailles, apoi Elena V?c?rescu (fost? lector? a reginei Elisabeta, trimis? departe pentru a-l feri de p?cate pe principele Ferdinand) ?i principesa Martha Bibescu, numit? de admiratori „prin?esa Orientului“ pentru frumuse?ea, cultura, stilul de via?? captivant ?i stimulatoriu.
Prinzând-o începutul primului r?zboi mondial la Londra, Martha s-a întors în ?ar? pe un drum lung, neprielnic unei femei, prin Norvegia, Petersburg (16 septenbriue 1916), Moscova, Kiev, Ia?i unde avea prilejul s? revad? ora?ul ?i casa bunicului.

Restaureaz? palatul Mogo?oaia, în 1920

În noiembrie 1916, când capitala s-a mutat la Ia?i din cauza aproprierii inamicilor, dânsa a r?mas la Bucure?ti, la conducerea unui spital de r?ni?i grav, pe care i-a salvat de prizonierat, intervenind la conducerea ocupan?ilor germani, fiind cunoscut? la Berlin.
Locuia în palatul de la Mogo?oaia din preajma Bucure?tilor, pe care i-l d?ruise so?ul. Apar?inuse domnitorului erou Constantin Brâncoveanu, decapitat pentru credin?a sa împreun? cu fiii, la Istanbul , ?i fusese construit între anii 1698-1702, în stilul clasic brâncovenesc, cu bol?i, arcade ?i influen?e vene?iene ?i bizantine. P?r?sit dup? uciderea lui Brâncoveanu (1714), transformat în han, rec?p?tat de familia Bibescu, urma?? a Brâncovenilor, palatul a fost restaurat prin anii 1920 de Martha, cu ajutorul arhitectului vene?ian Domenico Rupolo ?i al tân?rului arhitect român G. M. Cantacuzino (fiul Marcelei Bibescu, sora vitreg? a lui George Bibescu, ?i al diplomatului Nicolae (Nino) Cantacuzino din Hoise?ti, Ia?i).
Bogat mobilat, cu saloane dedicate unor epoci istorice ?i înconjurat de verdea??, cu pâlcuri de iri?i, crini ?i narcise ?i un parc imens, umbrit de arbori b?trâni ?i r?corit de lacul plin de nuferi, palatul avea un farmec f?r? seam?n, fiind l?ca?ul de suflet al Marthei, în care putea fi g?sit? scriind, de notabilit??ile ??rii ?i europene.
Prin anii 1930-1944, aici era locul de întâlnire al politicienilor ?i înal?ilor dreg?tori de toate credin?ele politice ?i al emisarilor str?ini, Martha socotind c? e de datoria ei s? noteze totul, s?-?i dea p?rerea ?i s? ajute la mersul cel bun al vie?ii politice (vezi „Martha Bibescu, Jurnal politic, 1939-1941“). Acolo a tr?it spaima cutremurului din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, apoi durerea închiderii arhitectului G. M. Cantacuzino, socotit vinovat – într-o prim? faz? – pentru pr?bu?irea la cutremur a hotelului „Carlton“, proiectat de el. În plus, mai venea ?i o perchezi?ie a poli?iei noilor guvernan?i, în toamna anului 1940.

Exilul la Paris

Urând r?zboiul, care ucidea milioane de suflete nevinovate, r?mas? f?r? George, partenerul de via??, ucis la 2 iulie 1941 de neiert?toarea boal? a secolului, în toamna anului 1943, când frontul se apropria nest?vilit de grani?e ?i trimi?ii Bucure?tiului încercau s? ob?in? pacea tratând cu alia?ii la Cairo ?i la Moscova, Martha s-a implicat ?i ea. Din proprie ini?iativ? sau ca emisar? discret? a lui Mihai Antonescu, vicepre?edintele guvernului, la 25 septembrie 1943 a plecat la Istanbul ?i la Ankara, luând leg?tura cu emisarii alia?ilor apuseni, dar f?r? succesul dorit, condi?iile propuse fiind grele. Aflând despre demers sau numai b?nuind, reprezentan?ii germani au protestat pe lâng? conduc?torul statului, silindu-l s? comunice c? s-a ordonat prin?esei Martha Bibescu s? se întoarc? la Bucure?ti („Ultima orhidee“).
A venit apoi 23 august 1944 ?i anul 1945, iar prin?esa sim?ea c? nu mai are loc în ?ara ocupat? de sovietici ?i, ob?inând vizele trebuincioase, în septembrie 1945, s-a exilat îndurerat? la Paris. Înaintea plec?rii, pentru a salva comoara de Mogo?oaia, a d?ruit-o, cu senin?tate, statului, având doar rug?mintea s? fie folosit? drept a?ez?mânt cultural. Astfel, în anul 1957, palatul a devenit Muzeul Brâncovenesc, cu valoroase expozi?ii de pictur?, sculpturi în lemn ?i piatr?, c?r?i rare ?i manuscrise foarte vechi.
Stabilit? la Paris, a lucrat ?i a scris intens noi volume pân? în ziua de 28 noiembrie 1873 când, sim?ind apropierea sfâr?itului, i-a spus secretarei s? mearg? la u??, c? sun? careva. Când aceasta s-a întors, Martha Bibescu, febrila scriitoare românc? de limba francez?, iubita nepoat? a mare?alului Alexandru Mavrocordat din uli?a ie?ean? Gându, la 87 de ani, plecase departe, departe, la bunicul.

Ioan MITICAN



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X