Unde şi-a citit piesele „întâi ş-întâi“ junele Caragiale

19 februarie 2008

„În vara anului 1907, aflându-m? în str?in?tate ?i având în ?ar? daraveri, m-a?ez în trenul Berlin-Bucure?ti, cu gândul s? m-abat o zi dou? pe la Ia?i, unde s? vizitez pe ni?te vechi ?i buni prieteni, familia Ronetti Roman.
A doua zi, m? cobor în gara Pa?cani la 12:30 p.m. Numaidecât întreb cu respect pe un domn impiegat de mi?care foarte tân?r, care poart? o ?apc? prea matur?, odinioar? desigur stacojie, «pe ce linie este tras trenul ce trebuie s? plece peste câteva minute spre Ia?i»… Domnul impiegat îmi r?spunde politicos c?, «în leg?tur? cu Berlin-Bucure?ti, pleac? din Pa?cani spre Ia?i numai un tren la 4:10, cu
sosirea la 6:50.“ Astfel începe I. L. Caragiale schi?a „Monopol“, publicat? mai întâi cu titlul „Cronic?“, la gazeta ie?ean? „Opinia“ din 16 noiembrie 1907. Era inspirat? dup? o vizit? f?cut? pe malul Bahluiului, spre sfâr?itul lunii mai 1907.

Dup? o plimbare prin dosul g?rii din Pa?cani urca în personalul de Ia?i. Privind dealurile molcome moldave ?i ascultând r?suflarea „monstrului astmatic“ numit locomotiv? ?i „??c?nitul din ce în ce mai obosit al roatelor“, joi seara, 24 mai, ajungea în gara Ia?i, unde era întâmpinat „fr??e?te“ de amici s?i.“
Ar fi dorit s? se duc? la baie (public?), dar nu era deschis?, a?a c? s-a spalat cu ap? de Vichy Celestins. „Apa comun? de Ia?i e mult mai gustoas? ?i mai hr?nitoare, dar cost? mai scump“ – aluzie ironic? la faptul c? înc? nu se realizase conducta Timi?e?tilor ?i mul?i localnici beau apa din fântâni, plin? de coda?i ?i felurite gâng?nii, cump?rat? cu cofa.
Ora?ul era în „tremurul alegerilor generale. „Ce febr?! Peste 43 de grade; aproape c? se coaguleaz? albumina.“
Ziua de vineri, 25 mai, ?i-a petrecut-o vizitând redac?ia gazetei „Opinia“, din strada Prim?riei (nr. 30) unde lucra prietenul s?u, poetul Rodion – doctorul Avram Steuerman (1872- 1918 ).
„De cu noaptea a început a turna, ?i toarn?… Pie?ele, ogr?zile, locurile virane sunt m?ri ?i lacuri; uli?ele, fluviuri ?i Niagare… Caii înoat?; birjele plutesc; tramvaiele par ni?te vapora?e de curse interurbane, ca la Hamburg.“
Desp?r?indu-se de gazetarii din redac?ia „Opinia“, s-a urcat în tr?sura ce sem?na cu o luntre cu un triton care str?nuta ?i tu?ea. „R?t?cind contra torentului, navigam încet-încet la deal. Unde s? merg? La Smirnov, ori la Ermacov? Sunt amândoi imperfec?i (erau scopi?i); dar la primul merge colegiul I; eu merg la colegiul II, cu intelectualii. Oprim la Ermacov. Debarc. Am c?lcat pe p?mânt ferm. Dugheana e plin? de amici, to?i func?ionari publici ?i profesiuni liberale. A?teapt? aici de mult s? se opreasc? potopul ?i, a?teptând, s? le par? timpul mai scurt, iau aperitive , ?uic?, mastic?, pelin, mi?ma?, ?i gust? mezeluri, salam, ghiudem, ca?caval, m?sline… Fire?te, mai cu sam? cum sunt vesel c? n-am avut dambla, intru ?i eu în combina?ie… ?i aperitive, ?i mezeluri, ?i vorb? ?i discu?ie asupra situa?iunii dificile în care se g?se?te ?ara în urma tristelor evenimente, ca s? zicem a?a, ?i-n fa?a atâtor reforme ce aceast? situa?iune le reclam? imperios, dac? ne putem pronun?a astfel, ?i apoi asupra trecutului, prezentului ?i viitorului, ideilor ?i programului fiec?rui ales ?i fiec?rui candidat – ?i dezbateri ?i vorb?, ?i mezeluri, ?i arunc?m sâmburii – pi gios!“
Fiind a?teptat pentru dejun de gazde pe la unu ?i jum?tate, musafirul a p?r?sit ?edin?a. A vrut s? pl?teasc? aperitivul, dar nu l-au l?sat comesenii, spunând c? era rândul la plat? a unui amic „care a reputat, ca orator la o întrunire electoral?, un fenomenal succes.“ Au mai luat înc? un rând de aperitive ?i m?sline, ?i au aruncat sâmburii pe jos. ?i înc? un rând, cel din urm?, ?i m?sline.

„Trebuie numaidecât un monopol al alcoolului“

„Amicul X… dup? ce pl?te?te galant, se suie în gondol? cu mine; locuie?te în drumul meu, pe un canaletto, s?-l las acas?“. Pe drum, acesta i-a spus, cu limba împleticit?, c? avea o idee de reform?: „Nu mai meâge moâ??r cu ??ranii. Sunt be?ivi. Trebâe un moâopol al ac.. al acâcololui!“ (Era dup? mi?c?rile ??r?ne?ti din prim?vara anului 1907.)
Seara, la ora 8 ?i trei sferturi, Caragiale pleca la gar? cu gazda Ronetti-Roman. Dup? ce i-a mul?umit pentru „afectuoasa primire“, urcat în vagon, a spus c? pleac? la Bucure?ti cu o idee de reform?: „Trebue de înfiin?at numaidecât un monopol al acâcolului… Trenul s-a pus în mi?care… M-aplec pe u?a vagonului: …la sate! …pentru rurali!“
Problema monopolului era la ordinea zilei în presa timpului. Ziarul „Opinia“ din 10 noiembrie prezentase ni?te propuneri prin care la ora?e se „men?ineau cârciumile actuale“, urmând s? dispar? cele de la sate, „înfiin?ându-se în locul lor cârciuma oficial?, comunal?, condus? ?i administrat? de un comitet.“
Fiindc? fosta capital? a Moldovei îi punea la dispozi?ie paginile gazetelor locale, având aici ?i mai mul?i amici, autorul „Monopolului“ poposea adesea printre ei, participând activ la via?a cultural?, fapt reflectat în bogatul ?i elegantul album „Caragiale în Ia?ii «Junimii»“, realizat de scriitoarea Olga Rusu ?i colaboratorii Dan Jumar?, ?tefan Oprea, Constantin Ostap, Liviu Papuc, dup? o idee a poetului Lucian Vasiliu, directorul Muzeului Literaturii Române.

La hanul Binder a citit Caragiale „O noapte furtunoas?“

Cunoscuse ora?ul cu prilejul turneului trupei lui Mihail Pascaly, din iarna 1870/1871, în care fusese sufleor ?i locuise la familia Albinetz, din strada L??escu.
Revenise apoi, în noiembrie 1878, pentru a prezenta, la bancherul junimi?tilor, din hanul Binder, piesa „O noapte furtunoas?“. Momentul l-a marcat Titu Maiorescu, notând în „Însemn?rile“ sale zilnice:
„Sâmb?ta 11/23 noiembrie 1878 plecat cu Eminescu, Caragiali, Slavici, Nica ?i Ol?nescu la Ia?i, la a 15-a aniversare a «Junimii» (cei dintâi trei pe socoteala mea). Duminec? 12/24 s?rb?torit aceast? aniversare (eu cu grozave dureri de gât ?i catar). Slavici citit «Gura Satului», Caragiali via lui comedie «Noaptea furtunoas? de la no. 9».“ Tân?rul autor (de 25 ani) avu un succes formidabil citind ?i interpretând toate rolurile cu un talent deosebit, spre satisfac?ia ascult?torilor care s-au distrat copios sau, cum scria Iacob Negruzzi, „s-au t?v?lit cu to?ii de râs.“
Subiectul era de mare actualitate pe atunci, parc? luat ?i din via?a Ia?ilor, unde, în cele câteva ceasuri libere de duminic? ?i în zilele de s?rb?toare, câte un „Jupân Dumitrachi (Titirc?“) ?i un „Chiriac tejghetarul“ ?motruiau la „icserci?“ stirpea b?rb?teasc? din târg (intelectual?) înscris? obligatoriu în companiile legiunii a XIII-a de Gard? Civic?. Garda fusese înfiin?at? prin martie 1866, drept Gard? Or??âneascî ?i apoi înt?rit? pe vremea r?zboiului din 1877, ca Gard? Na?ional?, pentru paza ordinii ?i patrularea str?zilor.
Chiar ?i Caragiale fusese somat de câteva ori s? se prezinte la compania ie?ean?, de?i tr?ia la Bucure?ti (scrisoarea din 10/22 octombrie 1877). Doritor s? scape de ?motruial?, autorul comediei s-a l?sat v?muit de Gu?? Cotoi, superiorul gardi?tilor din Mahalaua Armeneasc? a Ploie?tilor – unde locuia, c?ruia i-a pl?tit câte un galben pentru scutire de „icserci?“ (Baioneta inteligent?).

Maiorescu: „Foarte vesel. Mare efect lectura lui Carag. Scris. Pierdut?“

„Nu î?i poate cineva închipui ce efect a produs aceast? pies? citit? de însu?i Caragiale în cercul «Junimii». Vocea sa cam r?gu?it? ce se potrivea de minune cu personagiile din mahalalele Bucure?tilor; jargonul special al acestora; luarea în râs a frazeologiei politicienilor, garda na?ional? de curând înfiin?at? – toate acestea, împreunate cu me?te?ugita alc?tuire a piesei, încântar? pe membrii societ??ii literare din Ia?i.
Într-o unire, to?i au spus c? s-a ivit, în sfâr?it, în literatura român?, un autor dramatic original. În timpurile acelea, Caragiale venea adeseori la la?i ?i în casa mea era considerat ca f?când parte din familie, ca un copil al casei. Prânzurile le lua toate la mine; serile le petrecea, de asemenea, obicinuit în familia mea, având o deosebit? pl?cere s? asculte muzic?; se f?ceau câteodat? lecturi comune, iar când oarele treceau cu simpl? conversa?ie, era o adev?rat? pl?cere s? ascul?i pe Caragiale, totdeauna vesel ?i totdeauna dispus s? ia în râs, cu mult spirit, persoanele cu preten?ie de mare cultur? ?i starea noastr? social? îndeob?te“, poveste?te, în 1912, Iacob Negruzzi, directorul revistei „Convorbiri Literare“, acas? la care tân?rul caragiale a citit pentru prima dat? fragmente din piesa care va deveni faimoas?.
Cl?direa numit? Schnurer, din Uli?a Mare nr. 11-13, la etajul c?reia locuia cu chirie, dup? c?s?torie, Iacob Negruzi, exist? ?i acum, pe strada ?tefan cel Mare.
Primit cu dragoste ?i c?ldur?, Caragiale a adus la „Junimea“ ?i urm?toarea sa pies?, „Conu Leonida fa?? cu reac?iunea“, pe care a citit-o la banchetul din 10 noiembrie 1879, ?inut la hotelul Europa. Aflat de fa??, Ion Creang? avea s? spun? c? „juca mai abtir ca un actor“ (Olga Rusu, „Caragiale în Ia?ii «Junimii»“).
Apoi, a adus la Ia?i celebra comedie „O scrisoare pierdut?“, eveniment marcat de profesorul Titu Maiorescu: „Miercuri 24 oct. â84, 11 sara, plecat din Bucure?ti cu T. Rosetti, B. ?tef?nescu (Delavrancea), Chibici ?i Caragiali la Ia?i; la Mirce?ti a venit ?i Alecsandri, la Pa?cani Buiucliu, ?i a?a am ajuns la Ia?i joi, la 1 ora. Hotel Traian (Pastia), nou, mare, serviciu r?u (prea pu?in pentru întinderea casei). Joi sar?, banchetul. Foarte mul?i, ?i Urechie, un tân?r Cuza, Eminescu, prof. Ralet de la ?coala militar? (ginere Prezid. Cur?ii de apel Filiti de aici) etc. Carp ?i Gane lipseau. Foarte vesel. Mare efect lectura lui Carag. Scris. Pierdut?. Pân? la 1 noaptea.“

De ce a vrut Caragiale s? se fac? ie?ean

La Ia?i tr?ind ?i muza lui Mihai Eminescu, Veronica Micle (v?duva profesorului ?tefan Micle), poetul fiind mutat la Bucure?ti, dânsa a intrat în vederile lui Caragiale. Fiind revizor pentru jude?ele Neam? ?i Suceava („octombrie 1881-februarie 1882), venea adesea la amicii din Ia?i la Tipografia «Junimii», din strada B?ncii, unde se tip?reau „Convorbirile Literare“ ?i „clemp?nea“ uneori pe la u?a Veronic?i, iscându-se astfel o întreag? coresponden?? între muz? ?i poet, la urechile c?ruia ajungeau insisten?ele fostului amic. (Caragiale, n?scut la 1 februarie 1852, era mai tân?r decât poetul n?scut la 15 ianuarie 1850, iar Veronica la 22 aprilie 1850).
Dornic s? se fac? ie?ean, dramaturgul s-a în?eles cu direc?iunea Teatrului Na?ional, care l-a angajat, în 22 februarie 1883, ca director de scen? cu salariul de 250 de lei, plus locuin??, iluminat ?i înc?lzire gratuite. Nu profesa la Ia?i, c?ci se mutase la Craiova, unde luase conducerea ziarului „Doljul“. Acolo a tr?it focul unui amor înv?p?iat pentru o jun? ie?eanc?, Fridolina Reinicke. O cunoscuse la Ia?i, în locuin?a compozitorului Eduard Caudella, din strada Butu nr. 8 (imobil aflat azi în strada N. Gane, împ?r?it între num?rul 8 ?i 6), unde Caragiale venea singur sau împreun? cu Iacob Negruzzi. Acolo venea ?i Fridolina – Leopoldina – Reinicke (Reinecke), „o blondin? cu ochi alba?tri ?i p?rul frizat“, prieten? cu Ana (Anette), fiica doamnei Clara Caudella din alt? c?s?torie, nici ea indiferent? musafirului. Fetele, inseparabile, mult mai tinere, frumoase ?i pline de via??, îl tratau cu indiferen?? ghe?oas?, ?tiindu-i foiala pe la poarta vecinei, Veronica Micle. Compozitorul locuia la câ?iva pa?i mai jos de muza poetului Eminescu.
Dac? pân? atunci Caragiale ap?rea rareori la Ia?i, dup? ce a întâlnit-o pe Fridolina, drumurile i s-au îndesit. Cum spunea, mai târziu, Anette: „Caragiale, când venea de la Bucure?ti, era toat? ziua la noi (la Ed. Cudella). ?tiam pentru cine vine.“
Leopoldina era îns? rece, mândr? ?i pe deasupra îndr?gostit? de un maior, „cavaler de salon,“ care o p?r?sise din cauz? c? îi lipsea averea pentru dota obligatorie, prescris? militarilor pe atunci.
C?lcând pe urmele fostului prieten, Mihai Eminescu, care p??ise de multe ori pe la u?a Veronic?i, Caragiale patrula cu frenezie strada Butu, mergând la Caudella de „trei ori pe zi“, ?i m?sura strada Copoului, în deal ?i în vale, cercetând casa arhitectului Reinicke, situat? vizavi de Universitate, unde ar fi locuit tirana inimii sale, care nu se l?sa u?or cucerit?.
Stabilit la Craiova, departe de Ia?i, îndr?gostitul suferea, distrus suflete?te, scriind la to?i amicii din Ia?i (P. Missir, N. Volenti, inginerul N. Gabrielescu, prietenul inginerului Reinicke), cu rug?mintea disper?rii, s?-l ajute ?i s? intervin? pentru el, c?ci altfel î?i f?cea o sam?: „m? împu?c“. Venit la Ia?i la finele lunii martie 1883 s?-?i sting? focul, pleca la Bucure?ti plângând „toat? noaptea în vagon, ca un mizerabil“, cum îi scria lui P. Missir (la 31 martie).
R?spunzându-i, printr-o scrisoare din 9 aprilie 1883, N. Gabrielescu îl încuraja b?rb?te?te: „Îmi închipui c? te g?se?ti într-o stare de plâns prin vechea capital? a Olteniei… Te-am p?r?sit într-o stare de plâns ?i inima-mi era strâns? când se dete ultimul semnal de plecare în gara Ia?i. M? gândesc c? n-ai curagiul ?i t?ria ce se cuvine unui om de talia ta“.

Legat mult timp de gazetele ie?ene

Trecându-i amorul, Caragiale nu s-a desp?r?it de Ia?i ?i a colaborat intens la ziarele locale „Opinia,“ „Sara“ ?i „Evenimentul“, a tip?rit un calendar ilustrat pe anul 1898, la editura Dacia, din uli?a Golia. Prin 1893, a încheiat o în?elegere cu editorii ?araga pentru tip?rirea pieselor sale, iar în martie 1894, sosea la Ia?i pentru a trata deschiderea unei ber?rii în gr?dina Creditului Urban, din strada L?pu?neanu, asem ?n?toare ber?riei Gambrinus, din Bucure?ti.
Gazeta „Sara“ anun?a, în noiembrie 1896, colaborarea lui Caragiale în fiecare mar?i cu „Cronica de joi“.
Prin 1907, aflat în coresponden?? cu medicul poet Avram Steurman Rodion, redactor la „Opinia“, îi scria de la Berlin c? acesta era „singurul ziar român care-mi vine aici ?i a c?rui sosire îmi face totdeauna bucurie, fiindc?, în afar? de ?tirile politice, îmi aduce în toate dimine?ile amintire de fizionomia Ia?ilor.“ De la gazet? afla vestea dureroas? despre pierderea prietenului Ronetti Roman, la 7 ianuarie 1908.

Lev Tro?ki, corespondent al unei gazete din Kiev, îl evoc? pe scriitor

Intrat în politic?, ca membru al partidului Conservator Democrat, la începutul lui martie 1908, a sosit la Ia?i pentru a sus?ine o întrunire electoral?. Întrunirea s-a ?inut la 2 martie 1908, în sala de la Sidoli, unde a cuvântat cu verv?, încântându-l pe Tache Ionescu, care considera c? piesele sale prezentau adev?rata fa?? politic? a ??rii. Pe aceast? tem?, Lev Tro?ki, pe atunci corespondent de presa în România al unei gazete din Kiev, povestea o discu?ie glumea??, purtat? de noul politician Caragiale cu vechiul conservator P. P. Carp:
„Mi-a fost dat, a exclamat Carp, s? tr?iesc s? te v?d pe tine, Caragiale, în rolul lui Ca?avencu!
Ce vorbe?ti, a r?spuns f?r? s? clipeasc? Caragiale. Eu sunt Ca?avencu? Nu, glume?ti! Ca?avencu este respectabilul meu ?ef, Take Ionescu. Eu sunt doar Farfuridi“ („România ?i r?zboiul balcanic“, traducere Radu P?rp?u??).
La 31 martie 1912, redac?ia ziarului „Opinia“ i-a închinat un num?r festiv, cu prilejul împlinirii a 60 ani de via??, mari personalit??i semnând evoc?ri ?i amintiri. S?rb?toritul a r?spuns cu telegrama: „Tr?iasc? buna ?i fidela mea amic?, «Opinia»“.
Retras la Berlin, departe de vânzolelile politice care îl am?rau, duminic?, 29 aprilie 1912, a sosit din nou la Ia?i, venind cu feciorul, Matei I. L. Caragiale, pentru a-l introduce în societatea literar? ie?ean? a revistei „Via?a româneasc?“, condus? de Garabet Ibr?ileanu.
Mar?i 12 iunie 1912 „Opinia“, îndoliat?, vestea marea durere a încet?rii din via?? a iubitului colaborator de la Berlin. Marele scriitor I. L. Caragiale a trecut în cealalt? lume , dar amintirea r?mânea vie în lumea cultural? româneasc?.

Ioan MITICAN



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X