Întâmplări din Principatele Române frământate de revoluţia eteristă

5 martie 2008

A?a cum ar?tam în „ziarul Lumina“ din 26 februarie 2008, dup? sosirea generalului Alexandru Ipsilanti la Ia?i, în ziua de 22 februarie 1821, ora?ul s-a umplut de tineri eteri?ti ?i arn?u?i (lupt?tori tocmi?i) veni?i din ??rile vecine ?i din Muntenia pentru a se înscrie în batalioanele de „volintiri“ ce se formau, se preg?teau ?i se înarmau la m?n?stirea Galata, unde era Statul Major al Eteriei. Capitala Moldovei devenise centrul principal de conducere al mi?c?rii de eliberare a Greciei de sub ocupa?ia otoman?.

Începerea revolu?iei se proclama la 27 februarie (stil vechi), în fa?a bisericii „Sf. Trei Ierarhi “, când întreaga armat? eterist? în uniforme str?lucitoare, de fa?? cu mul?ime de privitori, asculta cuvintele generalului Ipsilanti, anun?ând începerea luptei de eliberare, dup? care mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, a sfin?it steagurile ?i i-a încins lui Ipsilanti sabia la brâu, de?i la Ia?i erau Mai mul?i arhimandri?i greci, majoritatea marilor m?n?stiri fiind închinate bisericilor de la muntele Athos sau Sfântului Mormânt.
Gestul lui Veniamin Costachi fusese un act de mare curaj ?i de neîntrecut? importan??, c?ci domnitorul Mihai Su?u, „trup ?i suflet cu mi?carea“, nu participa la sfe?tanie, iar unii dintre marii boieri ai Moldovei nu încuviin?au fapta mitropolitului. Socoteau c? întâist?t?torul bisericii Moldovei lega astfel soarta ??rii de cea a Eteriei ?i aveau s? urmeze înfrico??toare pedepse ale puterii suzerane. Al?ii erau intriga?i de faptul c? unii dintre musafirii de peste grani??, arn?u?ii n?imi?i ce „n?v?liser? înarma?i în ?ar?“ (A. D. Xenopol), nu aveau purt?ri „de cre?tini“, ucigând turci nevinova?i, s?vâr?ind jafuri, luând arme, lucruri ?i cai din ogr?zi ?i din grajdurile boiere?ti. Intervenind la domnitor, boierii au cerut lui Ipsilanti ordine în trupele sale ?i curmarea persecu?iilor ?i omorurilor, cât ?i înapoierea lucrurilor ?i cailor sechestra?i sau plata lor. Mul?i dintre cei persecuta?i g?siser? ad?post la marii boieri (între care Roznovanu) ?i la consulul austriac.

„M? ridic din cenu??“

Momentul de la „Sf. Trei Ierarhi“, al începerii revolu?iei, l-a descris generalul rus Inzov, scriind c? prin?ul Su?u ar fi cerut mitropolitului, înc? din ziua precedent?, s? oficieze duminic?, 27 februarie, sfin?irea steagurilor ?i a trupelor eteriste. „Pentru aceasta, armata a fost adunat? la ora fixat? ?i prin?ul Ipsilanti cu cei doi fra?i ai s?i, precum ?i prin?ul (cneazul) Cantacuzino, colonel în retragere, cu al?ii înal?i dreg?tori au intrat înarma?i în biseric?. În timpul liturghiei s-au împ?rt??it cu sfintele taine; steagurile lor sunt de culoare albastr? închis?, având pe o parte o cruce de aur, iar pe cealalt? o flac?r? care se ridic? din cenu?? ?i din care zboar? Fenixul, cu inscrip?ia: „m? ridic din cenu??.“
Dup? sfin?irea steagurilor, acestea au fost împ?r?ite trupelor ?i, pe Uli?a Mare, în fa?a intr?rii la M?n?stirea „Sf. Trei Ierarhi“, sub turnul în care clopotele b?teau neîncetat, s-a petrecut cea dintâi defilarea a trupelor Revolu?iei Eteriei. În frunte se afla „Batalionul sacru“, format din mavrofori: „tinerii greci plini de entuziasm dornici s? se jertfeasc? pe altarul Patriei“ (A. D. Xenopol). „Erau îmbr?ca?i într-o uniform? special?, neagr?, cu capul de mort la chivere ?i la bra? semn c? se înfr??iser? cu moartea pentru eliberarea patriei ?i nu aveau decât un gând: Victorie sau moarte“ (Inzov). Mul?i erau studen?ii Academiei domne?ti din Ia?i ?i Bucure?ti sau intelectuali instrui?i în universit??ile europene, înregimenta?i voluntari sub steagul revolu?iei de eliberare na?ional?.
Urmau exemplul Iphygeniei, fiica lui Agamemnon, c?ruia, înaintea luptei cu Troia, i s-a cerut de profetul Chalcus s?-?i sacrifice fata zei?ei Diana, ca jertf? pentru victorie. Ascult?tor, dar zdrobit de durere, a convins-o s? se urce pe rug, unde dânsa a strigat înl?crimat?: „Mor pentru fericirea Greciei.“
Imnul Revolu?iei al lui Rigas Velestinlis ?i „Marseillesa“ r?sunau din toate piepturile, iar fanfara d?dea elan miilor de participan?i ?i tinerilor ce m?r??luiau pe Uli?a Mare, c?lcând ap?sat, gata de lupt?, în iure?ul cântecului devenit crez de victorie:
„Scula?i, copii ai elenilor!/ Vremea gloriei a venit…“
(„Allons, efants de la Patrie/ Le jour de gloire est arrivee“…)
În rând cu sus?in?torii mi?c?rii, mitropolitul oferea ?i el Eteriei ajutorul s?u: un lupt?tor echipat pe seama sa ?i patru „telegari“, pentru care generalul Ipsilanti î?i ar?ta recuno?tin?a la 28 februarie, printr-o scrisoare: „S?rut cu respect sfânta dreapt? a Sfin?iei Tale.“
La 12 martie, a mul?umit ?i conducerea „Eforiei amicilor din Ia?i“ (a societ??ii Eteria), în frunte cu Serafim Treierarhitul (stare?ul M?n?stirii „Sf. Trei Ierarhi“), pentru ajutorul de 10.000 de duca?i „oferit de mitropolit pentru eliberarea Greciei“.
Alte informa?ii l?sa posterit??ii colonelul Liprandi, descriind caftanele negre scurte ale mavroforilor, drapelele cu crucea, fenixul ?i inscrip?ia de lupt?. „Preo?ii greci se distingeau printr-o însufle?ire deosebit?: c?l?ri înarma?i cu crucea în mân?, ei galopau neîncetat în toate p?r?ile ?i, însufle?i?i de un nem?rginit patriotism, asem?n?tor cu fanatismul, îndemnau poporul la arme.“

„Cartea de afurisenie ?i blestem“, trimis? prin consulul rus

Dup? organizarea trupelor la Galata, în ziua de 1 martie 1821, generalul Ipsilanti ?i adjunctul s?u, colonelul Cantacuzino, împreun? cu vreo 3.000 de lupt?tori greci, bulgari, sârbi, albanezi, porneau prin Târgu Frumos spre Bucure?ti, în vederea unirii for?elor cu trupele lui Tudor Vladimirescu, conduc?torul r?scoalei valahe. Alt corp de armat? mergea prin Bârlad. Dup? vreo opt zile, ajungeau la Foc?ani, continuând drumul.
În acest entuziasm, al declan??rii revolu?iei în plin? ac?iune, veneau ?i decep?iile. La 28 februarie 1821, se afla în Ia?i c? „Sfânta Alian??“ a marilor Puteri, înfiin?at? de Austria, Prusia ?i Rusia pentru ap?rarea religioas?, nu sprijinea mi?carea lui Ipsilanti ?i a lui Tudor Vladimirescu ?i ceruse ?arului s? p?streze pacea încheiat? cu Turcia. Drept consecin??, ?arul ceruse lui Ipsilanti înapoierea. Astfel, conducerea Moldovei se vedea l?sat? singur?, de izbeli?te, ?i învinov??it? de încurajarea ?i sus?inerea r?zmeri?ei. Ajutorul militar al „unei mari puteri str?ine“, anun?at de Ipsilanti, nu se confirma, afirma?iile sale r?mânând f?r? sus?inere.
R?mas descoperit, singur, r?spunz?tor pentru fapta sa, la sfâr?itul lui martie, mitropolitul Veniamin Costachi primea, prin consulul rus ?i boierul Roznovanu, „Cartea de afurisenie ?i blestem“, slobozit? la 11 martie de patriarhul Grigore al Constantinopolului ?i membrii sinodului (vreo 21), împotriva celor care porniser? r?scoala. Con?inutul c?r?ii era neîndur?tor ?i se cerea „a fi publicat ?i citit tuturor locuitorilor din Moldova, prin biserici, ceia ce a ?i f?cut mitropolitul Veniamin“ (C. Erbiceanu, „Istoria Mitropoliei Moldovei“).
Cartea considerat? a fi scris? „la porunc?“ sever? sau „ordonat?“, numea mi?carea eterist? „anticre?tineasc?“, fapt pentru care to?i slujitorii bisericilor ortodoxe, inclusiv mitropolitul Veniamin, trebuiau s-o condamne ?i s-o blesteme, pentru a stârni dezaprobarea întregului popor împotriva r?scula?ilor. Pe cele dou? pagini scrise grece?te „Grigore, arhiepiscop al Constantinocet??ii ?i a toat? lumea patriarh,“ ar?ta c? Eteria ?i domnitorul Mihail Su?u, „pe care împ?ratul l-au în?l?at în trepte, l-au îmbog??it, l-au ocrotit“, împreun? cu Alexandru Ipsilanti, au f?cut mare r?u cre?tin?t??ii ?i a celor de Dumnezeu rânduite, „c?ci ?i biserica ?i neamul îi are urâ?i ?i arunc? asupra lor cele mai osândite blestemuri“. Ca pe ni?te m?dulare putrede îi are dezbina?i despre via?a cre?tineasc? curat? ?i s?n?toas?, ca pe ni?te c?lc?tori ai dumnezeie?tilor legi ?i apostolice?tilor orânduiri, afurisi?i sunt ?i blestema?i ?i neierta?i ?i nedezlega?i dup? moarte ?i supu?i ve?niciei anatemei. Pietrele, lemnele ?i fierul fie dezlegate, iar ei nicidecum, desf?cându-se p?mântul s?-i înghit?… Fac?-s? cerul cel deasupra lor de aram? ?i p?mântul cel de sub picioarele lor de fier… Caz? peste capetele lor fulgerele urgii… Fac?-se fii lor s?rmani ?i femeile lor v?duve… ?tergându-se numele lor… îngerul s?-i goneasc? cu sabie de foc.“ ?i tot a?a în dou? pagini pline de blesteme înfrico??toare.
Dup? îngrozitoarele blestemuri, cartea se termina cu amenin?area direct?, adresat? mitropolitului, c? „dac? nu va face întocmai, nu ve?i ar?ta cu lucrul, sârguin?a ?i silin?a spre întoarcerea celor r?t?ci?i“ va fi oprit de la slujba arhiereasc?.
Pe lâng? cartea de blestem, primea ?i o scrisoare personal?, în care „numai nu-i zicea eterist“ (C. Erbiceanu, „Istoria Mitropoliei“) ?i-i cerea s?-i întoarc? pe cei trecu?i la Eterie prin „jur?mântul satanic“, altfel a?teptându-l caterisirea ?i greaua pedeaps?: „dac? nu te vei gr?bi, te vei vedea c?zut din gradul ierahic“.

Uciderea patriarhului de la Constantinopol ?i a întregului sinod

Executându-se, la 1 aprilie mitropolitul Veniamin Costachi r?spundea Prea Înaltului ordin, ar?tând c? blestemul s-a f?cut cunoscut credincio?ilor citindu-se în toate bisericile.
Peste câteva zile, venea vestea c? la Istanbul izbucniser? mari tulbur?ri între popula?ia local? majoritar? ?i locuitorii greci, interveniser? solda?ii, vizirul a fost schimbat (10 aprilie), patriarhul ?i arhiereii din sinod spânzura?i, ora?ul devenind „un înfrico??tor iad“, cum scria un martor la 13 aprilie. Patriarhul Grigore, n?scut la Moreea în 1739 ?i aflat la a treia alegere din 1818, fusese acuzat de sprijinire a r?scula?ilor eteri?ti, între care ?i acei din locul na?terii sale, unde izbucnise, de asemenea, mi?carea eterist?.
Uciderea patriarhului fiind considerat? un mare p?cat ?i o grav? ofens? la adresa bisericii ortodoxe, în Odessa a început sus?inerea f??i?? a mi?c?rii ?i, drept consecin??, acolo s-au organizat mari funeralii pentru sl?virea osânditului (Lukia Droulia, „Philhellenisme“, Atena, 1974).

Vremuri grele ?i la Ia?i

Speria?i de consecin?ele ce aveau s? urmeze, boierii ie?eni ?i-au strâns în prip? catrafusele ?i au plecat spre Bucovina, în Austria, ?i c?tre zonele de carantin? înfiin?ate la Sculeni, pe malul rusesc al Prutului, pentru ad?postirea refugia?ilor, înainte de a li se acorda intrarea în ?ar?.
În luna aprilie, Ia?ii tr?iau zile grele. Însp?imânta?i de pedepsele grele ce se a?teptau din partea Înaltei Por?i, care î?i trimisese o?tile peste Dun?re, dreg?torii Cur?ii Domne?ti fugeau c?utând, dispera?i, ad?post în toate p?r?ile.
La 29 martie, a p?r?sit capitala Ia?ilor ?i domnitorul Mihail Su?u care, la începutul revoltei, se visase st?pânitor al Moldovei ?i al Munteniei unde colegul s?u, Alexandru Su?u, î?i d?duse duhul muncit de gânduri negre. Plecând, l?sase ?ara pe seama unei „c?im?c?nii“ formate din câ?iva boieri ?i condus? de mitropolitul Veniamin Costachi.
Preocupat de asigurarea hranei locuitorilor Moldovei, dânsul chema s?tenii s? nu piard? „vremea cea bun? a lucr?rii p?mântului“ ?i-i îndemna s? fac? sem?n?turile cuvenite apoi se muta ?i el la o mo?ie a Mitropoliei, peste Prut (Colinc?u?i), de unde ?inea leg?tur? permanent? cu sfetnicii prin intermediul unor emisari. O parte dintre boierii retra?i în Bucovina, în frunte cu vornicul Teodor Bal?, cereau Înaltei Por?i numirea unui nou domnitor.

Ora?ul era pustiit ?i condus de un eterist

În ora?ul pustiit luase conducerea un emisar al lui Ipsilanti, ?i anume c?pitanul Constantin Pendedeca, în chip de guvernator, cu misiunea s? ?in? ordinea ?i s? formeze un nou corp de lupt?tori, dar dânsul nu se dovedea vrednic. Îl ajutau arhimandritul grec de la „Sf. Trei Ierarhi“, un profesor ?tefan, de la ?coala Domneasc?, ?i dasc?lul Hrisochefal, numit aga ora?ului, dar care nu puteau face fa?? jafurilor ?i pr?d?ciunilor ce se s?vâr?eau la tot pasul ?i în tot ceasul de feluri?i indivizi prip??i?i prin târg.
Pentru a se ap?ra împotriva lor, unii dintre boierii r?ma?i au organizat, cu locuitorii mahalalelor, g?rzi de autoap?rare, care patrulau noaptea uli?ele lor ?i purtau lupte sângeroase cu feluri?i indivizi dornici de jaf.
Ajungând zvonul despre aceste „neorânduieli“ la urechile generalului Ipsilanti în tab?ra de la Târgovi?te, unde se retr?sese cu armata sa, acesta a trimis la Ia?i pentru a fi comandant suprem pe cneazul Gheorghe Cantacuzino, ajutat de c?pitanul Athanasie cu o trup? de lupt?tori. Aveau misiunea s? restabileasc? ordinea (6 mai 1821).
Sosind în capital?, generalul i-a cerut lui Pendedeca s? pedepseasc? aspru pe cei vinova?i de jafuri, apoi l-a revocat ?i d?dea o proclama?ie prin care ordona „s? nu îndr?zneasc? nimeni a lua cel mai mic lucru de la cineva, din orice clas? social?“, Principiul mi?c?rii r?mânea „Credin?a ?i Patria. Dac? unii dintre boieri ni se arat? ostili prin ac?iunile lor, sfânta Pronie s?-i pedepseasc?.“

Trupele turce se apropiau amenin??tor

Fiindc? trupele turce trimise de Înalta Poart? s? în?bu?e r?scoala eteri?tilor se apropiau de Ia?i, la 1 iunie 1821, cneazul Cantacuzino, din tab?ra de la Copou, d?dea alt? proclama?ie c?tre locuitorii Moldovei, prin care îi îndemna „s? se ridice din robie“ ?i-i anun?a c? se retrage din ora? pentru a nu periclita a?ezarea ?i înzestr?rile sale „dac? r?zboiul s-ar urma împrejurul acestui ora? ?i în l?untru“. Nu voia s? aduc? Ia?ilor „înfrico?ata pild? a Gala?ilor ?i Foc?anilor,“ ora?e nimicite ?i incendiate în timpul luptelor dintre trupele turce ?i eteriste.
Mai târziu, unii dintre camarazii s?i de arme ?i idei aveau s?-l considere tr?d?tor al cauzei, socotindu-i retragerea aproape de Prut drept fug? de la datorie. Cneazul a mers în tab?ra elenic? înfiin?at? la castelul familiei Roznovanu, de la Stânca Roznovanu, pe care l-a înt?rit. Totodat?, a construit o înt?ritur? de ap?rare lâng? malul Prutului, în a?teptarea armatei inamice care venea pe la Scânteia ?i bordea (Bârnova). Avusese neîn?elegeri ?i cu generalul Ipsilanti, acuzat de declan?area represiunii asupra grecilor ?i pornirea unei b?t?lii pu?in preg?tit? militarice?te. Fiindc? dup? lupta de la Dr?g??ani unde armata eterist? fusese învins? generalul se retr?sese decep?ionat în Austria (8 iunie), cneazul a trecut ?i el Prutul ca ?i Pendedeca.
„Reac?iunea Sfintei Alian?e, fa?? de mi?carea eterist?, anatema (for?at?) a Patriarhiei din Constantinopol, dezavuarea ei de c?tre împ?ratul Alexandru I au produs în sânul lupt?torilor r?sturn?ri psihologice catastrofale. Unitatea de lupt? a popoarelor balcanice pentru eliberarea lor a fost pus? sub semnul întreb?rii. Începuse neîncrederea în victorie ?i fiecare din conduc?torii mi?c?rii c?uta s? rezolve într-un fel avantajos pentru sine problema, ajungându-se pân? la tr?darea cauzei, în mod deschis. Începuser? dezordini în Principate ?i dezert?ri“ (Nicos Gaidagis, „Sfâr?itul ac?iunii eteriste în Principate“).
Despre ceasurile acelea pline de durere ?i sânge petrecute în 7 iunie 1821 la Dr?g??ani, Vâlcea, ca ?i despre finalul luptei Eteriei ?i p?timirile Moldovei ?i ale ora?ului Ia?i, se cuvine a povesti cu alt prilej. Sunt evenimente de mare însemn?tate pentru istoria Balcanilor ?i prea pu?in cunoscute de contemporani ?i vizitatorii de pe alte meleaguri, ai ??rii noastre.

Ioan MITICAN



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X