Sfârşitul tragic al mişcării eteriste

12 martie 2008

 

Încheind povestirea Eteriei, pornit? la Ia?i în 27 februarie 1821 ?i prezentat? în dou? episoade anterioare, ast?zi vom aminti tragicul ei sfâr?it, în care au pierit mii de tineri ideali?ti ?i nenum?ra?i locuitori din Moldova ?i Muntenia. Plecând din Ia?i spre Bucure?ti, Alexandru Ipsilanti, înso?it de vreo 7.000 de lupt?tori, s-a întâlnit cu Tudor Vladimirescu, conduc?torul a vreo 6.000 de panduri , dar nu au c?zut la în?elegere, ?elurile luptei lor p?rând, în mare m?sur?, deosebite. Tudor i-ar fi zis musafirului s?u: „Prin?e, scopul dumneavoastr? este cu totul opus scopului meu. Domnia voastr? a?i ridicat armele pentru eliberarea Greciei, iar eu, pentru a elibera pe compatrio?ii mei de jugul tagmei jefuitorilor. Duce?i-v?, trece?i Dun?rea ?i lupta?i cu turcii… Eu inten?ionez s? lupt cu abuzurile care sfâ?ie patria mea.“

A?teptând rezultatele tratativelor ruso-turce, Alexandru Ipsilanti s-a retras la Târgovi?te, iar Tudor Vladimirescu a r?mas o vreme la Bucure?ti. Amândoi st?pâneau câte parte din ?ara Româneasc? pentru între?inerea trupelor, aceea dinspre mun?i revenind-i lui Ipsilanti.
Ambele r?scoale stârniser? ecouri în Balcani, în Serbia, Bulgaria, ?i mult? simpatie în Rusia, unde intelectualii progresi?ti f?ceau apeluri pentru ajutorarea miilor de refugia?i greci afla?i pe teritoriul ei.
Tudor a?tepta sprijin din partea marilor împ?r??ii c?rora li se adresase, dar acestea – întrunite în Sfânta Alian?? de p?zire a orânduielilor imperiilor -, având ?i ele de a face cu revolu?iile din Italia ?i Spania, s-au dovedit refractare. Auzind despre revolu?ia lui Tudor, conduc?torii marilor imperii întruni?i la Laybach (februarie 1821) au dezaprobat-o, silindu-l ?i pe ?arul Rusiei, aflat la întrunire, s?-i retrag? lui Tudor decora?ia primit? în r?zboiul precedent ?i s? dezavueze Eteria. În schimb, au cerut Turciei s? nu trimit? trupe în Principate, dorind ca Poarta s? duc? tratative cu r?scula?ii.
Cu toate acestea, la 1/13 mai, prin Br?ila au intrat în Moldova 8.000 de osta?i turci, prin Silistra, 7.000 ?i, prin Vidin, al?i vreo 7.500 în Muntenia. Retras de la Cotroceni spre Pite?ti, la Gole?ti, Tudor a c?zut în b?nuiala eteri?tilor de în?elegere cu turcii. Nici el nu avea încredere în condamna?ii eteri?ti, temându-se c? voiau s? îi atrag? pandurii ca lefegii.

Cele dou? armate nu colaborau

Ap?ruser? neîn?elegeri ?i între c?peteniile lui Tudor din lipsa banilor pentru plat?. Tudor pedepsea f?r? re?inere pe acei care jefuiau, nedorind ca trupele sale s? devin? bande de ho?i. Executând pe un c?pitan socotit complotist, a stârnit protestele sus?in?torilor acestuia, care l-au acuzat de tr?dare ?i l-au predat lui Iordache Olimpiotul ?i Farmache (Gole?ti, 21 mai). Dus la Târgovi?te, judecat de un Divan format în Câmpulung, a fost apoi executat de Vasile Caravia, c?pitanul nemilos implicat în execu?iile turcilor de la Gala?i.

Studen?ii Academiei din Uli?a Mare, eroii de la Dr?g??ani

Ataca?i de armatele turce, eteri?tii au fost b?tu?i la Nucet, o parte dintre lupt?tori trecând în Austria , iar al?ii predându-se. Apoi, la Dr?g??ani, în lupta final?, în 7 iunie, trupele revolu?iei eteriste erau învinse. R?mas aproape singur în fa?a numeroaselor for?e turce?ti, „Batalionul Sacru“, deta?amentul de frunte al Eteriei, a luptat plin de abnega?ie pân? ce a fost nimicit. Era format din vreo 600 de tineri infanteri?ti mavrofori sau ierolohi?i (cei cu haine negre ), voluntari ideali?ti, majoritatea tineri cu excep?ionale studii la Academiile din Ia?i, Bucure?ti ?i la vestite ?coli din Europa.
Au fost considera?i vinova?i de aceast? tragedie Vasile Caravia, care nu i-a sprijinit cu artileria, ?i faimo?ii arn?u?i, care nu au intervenit în ajutor. Armata Eteriei s-a descompus repede, lupt?torii ?i mai ales arn?u?ii lefegii fugind în toate p?r?ile, spre grani?e, cei c?l?ri pr?dându-i pe cei r?ma?i pe jos. Ac?iunea din ?ara Româneasc? avea astfel un sfâr?it dureros sau „lamentabil“ (cum avea s? scrie un contemporan).
Lupta cu armia turceasc? fiind pierdut?, comandantul suprem, generalul Alexandru Ipsilanti, ?i cei doi fra?i ai s?i s-au retras la M?n?stirea Cozia ?i apoi au trecut în Austria, pe la Turnu Ro?u. A fost învinuit ?i dânsul c? a stat departe de b?t?lie, la vreo 3 mile (A. D. Xenopol).
Decep?ionat, a semnat Proclama?ia din 8 iunie, prin care considera pe colaboratorii s?i frico?i ?i bicisnici. S-au desp?r?it spunându-le îndurerat: „La?ilor, frico?ilor, turme de norod… A?i tr?dat ?i pe Dumnezeu ?i Patria, în momentul în care speram sau s? birui sau s? mor glorios împreun? cu voi… Alerga?i de cump?ra?i sclavia cu via?a voastr?, cu cinstea femeilor ori a copiilor vo?tri.
Voi, umbre ale adev?ra?ilor elini din Batalionul Sacru, fiind tr?da?i, a?i c?zut jerf? pentru fericirea Patriei voastre, primi?i prin mine elogiile celor de neam cu voi.“
Dar nu a g?sit iertare nici el, c?ci pe teritoriul austriac a fost închis la cetatea Muncaci, de unde a fost eliberat abia în anul 1826, dup? interven?ia ?arului. Retras la Viena, a murit în 1828, tr?ind în neajunsuri durerea unui vis în?bu?it în sânge ?i a unui crez de libertate strivit de împ?ra?ii Europei.

Lupta nimicitoare de la sculeni

De la Dr?g??ani, o parte dintre lupt?torii eteri?ti au pornit spre Moldova, unii îndreptându-se c?tre mun?ii Neam?ului, iar al?ii purtând o lupt? grea la Gala?i cu trupele turce intrate în ?ar?. Desp?r?indu-se ?i acestea, o parte condus? de pa?a Iusul Bercofceali a luat-o spre Ia?i, iar alta cu Cioban Oglu, spre mun?i, trecând prin foc ?i sabie a?ez?rile din cale – Foc?ani, Bac?u, Roman, Piatra. Erau vreo 3.000 pede?tri, 4.000 c?l?ri, 6 tunuri, urma?i ?i de al?ii.
Retras la Stânca Roznovanu, generalul Cantacuzino, adjunctul lui Ipsilanti, a înjghebat cu lupt?torii s?i o înt?ritur? cu ?an?uri pe malul drept al Prutului, a?ezând acolo ?i câteva tunuri.
În ziua de 15 iunie, diminea?a, pe la ora 11, la Stânca Roznovanu a ajuns zvonul c? vin turcii. Potrivit unui martor, prin Ia?i începuse jaful refugiului. Unii arn?u?i pr?dau bogata biseric? „Sf. Sava“, al?ii fugeau spre grani?a Rusiei, pe drumul Sculenilor pentru trecerea peste Prut.
Lâng? podul mobil tras cu otgoane peste râu, era o înv?lm??eal? ?i coad? imens?. În noaptea de 14 iunie, o?tirea otoman? ajunsese la Scânteia, avang?rzile de cercetare atingând Ia?ii, unde au ocupat Palatul domnesc ?i m?n?stirea „Sf. Trei Ierarhi“ (centrul Eteriei).
La 17 iunie, diminea?a, turcii au venit gloat? la Sculeni, au înconjurat înt?ritura ?i a început b?t?lia. Erau vreo câteva mii, iar eteri?tii, 400, dar aveau tunuri.
B?t?lia a durat vreo opt ore. Lupt?torii atacatori s-au retras ?i au înaintat ?i tot a?a pân? ce le-au sosit tunurile; atunci a început un foc puternic, care a ?inut jum?tate de ceas. Dup? aceasta au atacat ?i i-au cople?it pe ap?r?tori. Câ?iva, încercând salvarea, s-au aruncat în ap?, ceilal?i pierind de sabie. Lupta se sfâr?ise, când a ajuns dinspre Roman, unde fusese trimis voievodul sârb Mladen Milovanovici, cu 700 din cei mai buni lupt?tori.

Prutul era plin de oameni îneca?i, de cai, de arme ?i de haine

Mai multe am?nunte despre lupta de la Sculeni d? un document intitulat „Manuscrisul unui patriot“, aflat într-un muzeu britanic ?i publicat la Atena în anul 1926. „Cei abia 400 de greci, v?zând c? du?manii se apropie, au ie?it din tran?ee ?i i-au atacat ca ni?te lei… R?zboinici de neînvins, tinerii între 15 ?i 18 ani i-au respins pe turci cu mari pierderi; chehaia, v?zând vitejia nepilduit? a grecilor ?i pierzând speran?a c? va ob?ine victoria dorit?, se hot?rî s? atace pe greci cu artileria.“
Au spart înt?riturile ?i au trecut la atac general. „Tinerii au luptat cu o deosebit? vitejie ?i lupta va r?mâne în analele istoriei fiindc? peste 200 de greci au c?zut victime luptând cu sabia împotriva a 8.000 de turci“.
La Prut venise de la Stânca Roznovanu ?i c?pitanul Apostoiachi, cu 150 de oameni. Tinerii lupt?tori, v?zând c? înt?ritura de pe malul Prutului era slab?, l-au socotit pe generalul Cantacuzino tr?d?tor ?i i-au spus p?rerea peste râu, el fiind refugiat pe cel?lalt mal. Apoi „au jurat s? moar? pentru patrie ?i s-au s?rutat între ei“.
B?t?lia era urm?rit? de 6-7.000 de refugia?i privitori, afla?i vizavi, în carantinele de pe malul rusesc. Acolo, pe mal, se afla ?i postelnicul poet ?i profesor la Academia Domneasc? Iacovachi Rizos, care a stat mereu lâng? sufletul lui Ipsilanti. Sub ochii s?i, tinerii s?i elevi ?i studen?i ai Academiilor din Ia?i ?i Bucure?ti luptau pân? la ultima suflare. C?zând decapita?i de palo?ele neiert?toare, unii murmurau ca pe o rug?ciune cuvintele Marseillezei grece?ti, cântat? de atâtea ori în clase, în gr?din? ?i la serb?rile sfâr?itului de an.
Mul?i dintre tinerii eteri?ti au murit strigând „Eleutheria“, slobozenie ?i libertate, îngâna?i de clopotul din clopotni?a bisericii castelului Stânca, unde se purtau alte lupte. „Tr?iasc? Libertatea!“ erau ultimele lor cuvinte.
La b?t?lie asistau neputincio?i, de pe cel?lalt mal, ca la un spectacol de tragedie, ?i generalii ru?i Insov ?i Kisseleff. Mai înainte le propuseser? tinerilor lupt?tori s? treac? în carantin?, unde se g?seau mii de refugia?i, încercând ?i noaptea s?-i salveze cu b?rcile. Aten?ionaser? ?i pe comandan?ii turci s? nu trag? cu tunurile, c?ci dac? vor c?dea proiectilele pe teritoriul rus, ei vor fi nevoi?i s? r?spund?.

Ultimele clipe ale Eteriei din Moldova

În august a fost în?bu?it? ?i rezisten?a pandurilor lui Tudor, retra?i dincolo de Olt, revolu?ionarii din ambele Principate fiind vâna?i apoi ca ni?te lupi.
Cealalt? grupare a eteri?tilor cu lordache Olimpiotul ?i Ioan Farmache se afla în mun?ii Neam?ului ?i nu încetase lupta, cu toate c? noua conducere a Patriarhiei Constantinopolului cerea insistent grecilor „aposta?i ?i haini“ s? se „trezeasc?, pentru Dumnezeu“, s? renun?e la r?zvr?tire ?i s? dea ascultare înaltei Por?i (Documente IV).
Ultimii eteri?ti s-au retras la Secu în iulie. Începând lupta cu inamicii care au înconjurat zidurile m?n?stirii, „c?lug?ri, c?lug?ri?e ?i mireni cu so?iile lor, to?i în toate p?r?ile ca cei turba?i, alergau ?i se gr?m?diau unii peste al?ii ca s? nu arz? ?i numai prin beciuri sc?pau. A?i?derea ?i caii alergau prin toate p?r?ile nechezând ?i c?utând loc unde s? scape de foc, c?ci c?deau t?ciunii peste dân?ii ?i-i ardeau.“
Dup? mai multe zile de rezisten??, Iordache a murit, aruncându-se în aer cu pulber?ria de la m?n?stirea Secu, iar Farmache, cu vreo 20 de lupt?tori ?i trei c?lug?ri?e, a fost luat prizonier, legat în lan?uri, dus pe jos la Ia?i ?i apoi trimis la Istanbul (Documente III).

Urgia a durat pân? în toamna lui 1821

Cum se a?teptau moldovenii, osta?ii din trupele otomane au r?spuns silniciilor arn?u?ilor care omorâser? negustori turci ?i func?ionari ai Por?ii ?i au lovit f?r? mil?, c?utând pe cei vinova?i, aprinzând cur?ile boierilor haini?i fa?? de Poart? ?i împr??tiind spaima în jur, ca la toate r?zboaiele vremii. Dar comportamentul comandantului lor fa?? de localnicii considera?i supu?ii Por?ii a fost blajin, cum scria arhimandritul Isaia, vechilul Mitropoliei din Ia?i c?tre mitropolitul Veniamin Costachi, la 3 iulie 1821.
Dorind s? evite jafurile ienicerilor indisciplina?i – osta?i r?zboinici, sângero?i ca ?i arn?u?ii ?i greu de st?pânit – care socoteau ora?ul prad? apar?inând du?manilor greci, Chihaia Bei a cantonat trupele în corturi pe dealul Copoului. Venind îns? ploi mari ?i inundându-se corturile, a acceptat propunerea comandan?ilor pentru cantonarea trupelor în casele libere din târg, unde au fost dispersa?i ?i aproape imposibil de urm?rit.
Beciurile Ia?ilor ?i Moldovei fiind pline de butoaie cu licorile vi?ei de vie, solda?ii turci, ca ?i arn?u?ii Eteriei, „nu s-au mai trezit din urm?rile abunden?ei vinului“ (cum constata ofi?erul Liprandi), „mul?i ajungând de nest?pânit: ienicerii nu se supun ?efilor lor. Sunt mai totdeauna be?i ?i fac cele mai mari neorânduieli în o?tirile turce?ti din aceast? provincie. Nu exist? nici o disciplin?. Silniciile ?i jafurile, ca ?i altele asem?n?toare, continu? ?i, probabil, în câteva luni Moldova va r?mâne cu totul pustie.“
Un document din iulie 1821 scria: „O?tile vizirului aflate în Ia?i erau alc?tuite din opt mii de oameni. Acum, au venit ?i al?i patru mii de asiatici, care nu au alt? îmbr?c?minte decât p?turi de cai. Seraschierul îi scrie pa?ei din Ia?i c? trimite de la malurile Dun?rii pe ace?ti nenoroci?i ca s? se foloseasc? de împrejur?ri ?i s? câ?tige ceva în Moldova. De aceea, împr??tiindu-se ei în sate, r?pesc tot ce g?sesc… ?i multe sate s-au pustiit.“
Capitala Ia?i ajunsese mai de tot pustie, pu?inii cre?tini care mai r?maser? p?timind cumplit: „c?ci pre câte fete ?i b?ie?i ?i muieri tinere au g?sit be?ivii, rar care au sc?pat de spurc?ciune. ?i bisericile ?i m?n?stirile au pr?dat ?i au ars ?i pre oameni i-au muncit ca s? spuie averile cele îngropate.“ („1821, Documente“)
Scriind unui demnitar din preajma ?arului, mitropolitul Veniamin Costachi ar?ta ?i el tragedia Moldovei: „foc, sabie, dezbr?care, r?piri, d?râmarea bisericilor, omorârea slujitorilor, silnicia feciorilor, r?pirea femeilor de lâng? b?rba?i ?i a fiilor de lâng? p?rin?i, prada caselor, ridic?rile vitelor…“ („Istoria Mitropoliei“)
Ora?ul avea s? scape de aceste nenorociri abia dup? instalarea caimacamului ?tefan Vogoride (toamna 1821).

Grecia a reu?it s? devin? autonom? în 1829

În zilele acelea, m?n?stirea „Sf. Trei Ierarhi“, locul de adunare al Eteriei, ad?postise între zidurile sale mul?ime de popor. Baricada?i în biseric?, oamenii însp?imânta?i de lupte se rugau cerului s?-i salveze de ienicerii ce b?teau la por?i ?i cereau înver?una?i deschiderea lor, c?utând r?scula?ii.
Trecând pe lâng? m?n?stire, mai târziu, b?trânii î?i aminteau ziua de 27 februarie 1821, când treceau miile de cavaleri?ti ?i infanteri?ti greci, defilând pe Uli?a Mare ?i pe sub zidurile bisericii, cuprin?i de elanul eliber?rii patriei str?mo?e?ti. În frunte p??ea Batalionul Sacru al tinerilor intelectuali, profesori ?i studen?i, pentru care via?a avea doar dou? sensuri: libertate sau moarte. Jertfele lor de la Dr?g??ani ?i de la Sculeni, unde au murit eroic pentru Elada, nu fuseser? în zadar. Scriind despre aceste zile, Iacovachi Rizos, ca ?i fostul general Gh. Cantacuzino, probozind puterile Sfintei alian?e cre?tine, care au l?sat pe fra?ii lor s? fie nimici?i, au cerut dreptate.
Efectul acestor scrieri ?i al altor interven?ii publice nu a fost de neglijat, c?ci s-a creat opinie de sprijin în toat? Europa ?i din cenu?a altarului avea s? se ridice Fenixul libert??ii Greciei. În 1822, s-a proclamat independen?a, acceptat? par?ial abia din 14 aprilie 1827, când Ioan (Ioannis) Kapodistrias, fostul ministru de externe la Petrograd ?i adesea musafir al Ia?ilor, a fost chemat de compatrio?i ?i ales de Adunarea Na?ional? primul pre?edinte al Greciei eliberate.
Pentru meritele sale la sus?inerea Eterici, ministru de externe al guvernului grec a fost numit Iacovachi Rizos Nerulos, poetul ?i postelnicul Cur?ii Domne?ti, dând ie?enilor prilejul s? fie mândri c? un concet??ean de al lor ajuns în cel mai însemnat post al guvernului de atunci, a contribuit la rena?terea Greciei, ducând tratative grele cu emisarii puterii ocupante ?i ai ??rilor protectoare ?inând seama ?i de interesele lor, dar mai presus de ale patriei sale.
Prin tratatul de la Adrianopole din 14 septembrie 1829, Greciei i s-a recunoscut autonomia, iar din 3 februarie 1830 independen?a total?, sub protec?ia marilor puteri: Fran?a, Rusia ?i Anglia.
De aceea, vorbind despre virtuosul patriot ?i mitropolit Veniamin Costachi, b?trânii slujitori ai bisericii din Uli?a Mare socoteau c? n-a gre?it sfin?ind steagul tinerilor eteri?ti – cum considerau unii boieri din cauza urgiei ab?tute apoi asupra Moldovei. Mul?i socoteau c?: „prin sacrificiul eteri?tilor ?i al pandurilor lui Tudor Vladimirescu – de?i ace?tia nu au luptat al?turi – ?i prin suferin?ele Ia?ilor ?i Bucure?tilor, ale Moldovei ?i Munteniei, s-a ridicat steagul libert??ii deasupra Balcanilor“.
S-a curmat ?i st?pânirea domnitorilor trimi?i din Fanar, ace?tia fiind înlocui?i cu domni p?mânteni.

Ioan MITICAN



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X