Cu profesorul Gavril Istrate, pe urmele lui Ibrăileanu

24 februarie 2009

 

 
 
 
Aflând zilele acestea c? domnul profesor Dr. Docent Gavril Istrate, eruditul filolog ?i istoric literar al Universit??ii ie?ene, mai adaug? un an la cei peste 90 pe care-i poart? cu voio?ie ne-am propus s?-i ducem tradi?ionalele ur?ri. Drept consecin?? l-am sunat la telefon s?-i cerem permisiunea unei vizite ?i ne-am prezentat la u?a locuin?ei Dumnealui, pe cap?tul ulicioarei ce se strecoar? printre blocurile P?curarilor, p?strând peste veac amintirea profesorului Garabet Ibr?ileanu.
 
 
Evocând chipurile universitarilor de demult, deodat? fa?a i s-a luminat de parc? primise o veste extraordinar? ?i ne-a spus, emo?ionat: „Am avut profesor la Istoria Literaturii române pe Garabet Ibr?ilea­nu. La cursurile lui Ibr?ileanu nici un student nu lipsea, iar ie?enii care doreau s?-l asculte erau atât de mul?i încât sala de conferin?e din cl?direa Universit??ii (unde-i acum Decanatul de Fizic?) se umplea cu un ceas înainte, întârzia?ii mul?umindu-se ?i cu un loc în picioare flancându-l din toate p?r?ile. Expunând cursul de „Istoria literaturii moderne" conversa cu sala ?i cu autorii lucr?rilor citate, de parc? erau de fa??, întrebându-i, spunându-lep?rerea ?i contrazicându-i".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Încercând s?-l întoarcem la tr?irile Domniei Sale ne-a fost imposibil c?ci pro­fesorul Gavril Istrate mai avea ceva de spus despre Ibr?ileanu, idolul studen?ilor anilor 1930, al c?rui portret cu al lui Eminescu, a?ezate pe un perete, vegheaz? bi­roul n?p?dit de c?r?i ?i reviste.

 

Neavând nici o ?ans? de a-l convinge s? ne povesteasc? via?a Domniei Sale ne­am l?sat purta?i pe urmele profesorului Ibr?ileanu a c?rui cas? s-a aflat în fa?a blo­cului unde locuie?te azi interlocutorul. Mai ales c? în timpul discu?iilor puteam realiza localiz?ri istorice pu?in cunoscute în zilele noastre ?i de mare importan?? pentru harta culturii ora?ului Ia?i.

Cu bucurie ne-a ar?tat fotografiile pro­fesorului Ibr?ileanu ?i ale locuin?ei sale cu vechiul felinar de font? Eiffel la col? ?i ce­lebrul p?r r?mas stingher dup? demolarea cl?dirii.

 
 

Ibr?ileanu, sufletul revistei „Via?a Româneasc?" timp de 24 de ani

 

N?scut în 23 mai 1871 la Târgu Fru­mos, dup? efectuarea studiilor elementare ?i liceale, între anii 1890 -1895 a urmat fa­cultatea de Filologie ?i Filozofie din ve­chea Universitate, ce ocupa pân? în 1897 cl?direa folosit? acum de Universitatea de Medicin?, cât ?i ?coala Normal? Superioa­r? care avea sediul pe strada Cuza Voda în casele Ciurea vizavi de Orfanotrofion (Ma­ternitate) ?i se muta prin 1893 în cl?direa Negruzzi (cu dou? etaje) din col?ul str?­zilor Arcu (nr. 9) ?i Petru Rare?.

încheind cursurile universitare, dup? câ?iva ani de activitate la gimnaziul din Bac?u, Liceul Internat din Ia?i, Liceul Na?ional ?i Liceul Militar , în septembrie 1908 trecea la catedra de Istoria Literaturii Moderne a Facult??ii de Litere de la Uni­versitatea ie?ean?, mai întâi suplinitor ?i, din 1912, profesor definitiv dup? prestarea doctoratului cu tema „Opera literar? a d-lui Vlahu??".

 

Fiindc? în anii aceia Ia?ii erau lipsi?i de o publica?ie literar?, i-a propus influentu­lui om politic Constantin Stere înfiin?area unei revistei serioase. Astfel se n??tea „Via?a româneasc?".

Primul num?r ap?rea în martie 1906, Ibr?ileanu preluând secretariatul literar, de fapt conducerea tehnico-editorial?.. Neavând sediu, redac?ia func?iona pentru început în locuin?a sa din strada Român? (la vechiul num?r nr. 4) unde r?mânea pân? în 1918. Apari?ia re­vistei înceta din august 1916, la începerea r?zboiului ?i se relua în martie 1920.

 

Revista se tip?rea la tipografia Grosu ?i Iliescu din strada Golia (Cuza Vod?) nr. 52, ad?postit? pân? la incendiul din 1915 într-o veche zidire, cam vizavi de cl?direa CEC de ast?zi, mutat? apoi în strada L?-pu?neanu, unde-i cinematograful Tinere­tului ?i a?ezat? din iulie 1923 în localul propriu din strada Alecsandri. Redac?ia, instalat? la etaj, avea în centru celebra „Mas? a umbrelor" cu mu?ama neagr? ?i multe scrumiere.

 

Un „vr?jitor al cuvântului"

 

P?strând tradi?ia vechilor reviste înce­pând cu „Dacia Literar?" ?i atr?gând con­deiele cele mai talentate ale vremii, „Via?a româneasc?" a devenit cea mai însemnat? revist? din câmpul literar românesc. „Era cealalt? universitate a lui Ibr?ileanu", în paginile sale tratându-se probleme literar-?tiin?ifice de mare actualitate, la ea co­laborând Mihail Sadoveanu, Ion Agârbi-ceanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir ?i al?ii scriitori din ?ar?.

 

Totodat? profesorul public? lucr?ri de critic? ?i istorie literar?, la care ad?ug? ro­manul „Adela" conceput între anii 1924­1925 ?i tip?rit abia în 1933.  Lec?iile sale erau s?rb?tori, un contem­poran scriind c? „nu asistai la cursuri ci la o vraj?", Ibr?ileanu fiind „un vr?jitor al cuvântului".Câtva timp a conferen?iat într-o sal? în­chiriat? din casa Jora, existent? ?i acum pe col?ul str?zii Copou ?i L??escu (Titu Maio-rescu), de unde a trecut în corpul nou al Universit??ii (din vale) dup? terminarea cl?dirii în 1933. Ap?rând probleme finan­ciare, în anul 1930 redac?ia revistei s-a mutat la Bucure?ti, editarea preluând-o so­cietatea „Adev?rul" iar conducerea Mihai Ralea cu George C?linescu.

 

C?s?torit cu Elena Carp, profesorul Ibr?ileanu a locuit un timp în casele Muller din strada Carol nr. 42 (azi 3-5), apoi în strada Român? (Lasc?r Catargi ) într-o cas? scund? boiereasc? cu fostul num?r 4 (ast?zi 58, C. Ostap, „Cu Ia?ii mân? în mân?, vol. II), la num?rul 2 locuind Constantin Stere.

 

Casa suferind un incendiu prin iunie 1918, profesorul s-a ad?postit pe strada Coroi al?turi de locuin?a lui Vasile Pogor (Muzeul Literaturii Române), de unde s-a mutat prin 1925 în cap?tul nordic al str?zii Buzdugan, cump?rând casa Enea (de la num?rul 10) cu banii împrumuta?i de la Creditul Urban.

 

Cl?direa care sem?na cu doua vagoane din câte patru camere alipite prin interme­diul unui culoar ce mergea de la intrarea din fa?a la aceea din spate închidea cap?tul str?zii ?i o transforma în fundac de unde numele fundacul Buzdugan. Se afla într-o pitoreasc? gr?din? bogat? cu lilieci ?i ar­bori b?trâni, la umbra c?rora se ad?postea uneori ?i Ionel Teodoreanu (locatar în cur­tea al?turat?). Vecin?tatea le prilejuia neui­tate ceasuri de taifas pe teme literare ?i de via??, despre care ?tefana Velisar Teodo-reanu scria: „ne f?ceam veacul vara la dumnealui în livad?".

Sub un pom, Teodoreanu scria romanul „Fata din Zlataust" (1931), vecinii întâlnindu-se adesea în pu­terea nop?ii. Garabet Ibr?ileanu fiind un nocturn, lumina biroului s?u se stingea a­bia în zori. Casa era izolat? complet, iar biroul s?u avea ferestrele în livad?.

 

Aici a tr?it ultimii ani munci?i de boala cronic? ?i de lipsuri, cu salariul redus din cauza concediilor medicale, având de a­chitat ?i ratele casei la Creditul Urban. Ac­tivitatea sa „titanic?", cu multiple activi­t??i, prefacerea nop?ilor în zi ?i munca f?r? preget îi ruinau s?n?tatea. în februarie 1934 a reluat pentru scurt timp cursurile între­rupte, bucurând studen?ii – între care era ?i profesorul Gavril Istrate, a mers apoi la Bucure?ti pentru o interven?ie chirurgical? ?i, în noaptea de 10 spre 11 martie 1936, s-a stins la sanatoriul Casa Diaconeselor, în urma unei uremii generale.

 

 

A r?mas bustul

 

Sc?pat? de bombele ultimului r?zboi, casa profesorului a fost folosit? de chiria?i pân? prin anii 1957 când locatarii au fost muta?i în noul bloc nr. 5 din vecin?tate (cum î?i aminte?te doamna înv???toare Mihail Virginia locatar? în blocul nr.5 ale c?rei m?tu?i au stat în casa profesorului). Din dispozi?ia autorit??ilor vremii, cu tot protestul unor universitari precum profe­sorul Gavril Istrate ?i rectorul I. Creang?, istorica zidire se demola pentru a se reali­za parcul dintre blocurile Penicilina, con­struite între anii 1953 ?i 1958. R?mânea de amintire doar p?rul ce umbrea odinioar? intrarea locuin?ei, dar dup? 1990 uscân-du-se avea s? fie t?iat, tulpina p?strându-se câtva timp ca o pre?ioas? relicv? la casa Pogor undea a fost dus? cu duio?ie de poe­tul Lucian Vasiliu. încheind pasionanta e­vocare a profesorului Ibr?ileanu, pu?in cu­noscut? publicului de ast?zi, „discipolul s?u" (cum este socotit de unii contempo­rani interlocutorul nostru) profesorul Ga-vril Istrate s-a oprit.

 

Despre dumnealui ne-a spus doar c? a terminat facultatea de Litere în 1937, a sus?inut licen?a în februarie 1938 cu cele­brii profesori Iorgu Iordan, Octav Botez ?i George C?linescu, a fost profesor la Semi­narul Veniamin Costache ?i Liceul Na?io­nal (1939-1948), a dat concurs la Univer­sitate în 1943 ca bibliotecar ?i în 1945 ca asistent, trecând prin toat? ierarhia univer­sitar? a facult??ii de Litere. A f?cut cerce­t?ri de filologie, dialectologie istoria lim­bii literare ?i istorie literar?, a prestat doc­toratul în 1949 slujind ?i decanatul vreo 18 ani. A scris mai multe volume printre care „Limba român? literar?", „Originea limbii române literare", „Studii eminesciene", „Fonetic? ?i dialectologie" (în colaborare), „Transilvania in opera lui Sadoveanu", un serial de „Studii ?i portrete" ?i un mare num?r de lucr?ri de filologie, lingvistic? ?i literare (vreo 700), publicate de-a lungul timpului.

 

Fiindc? fiecare minut al gazdei este pre?ios, având în preg?tire alt? lucrare , în­cheind vizita noastr? i-am m?rturisit c? de fapt venisem s?-i aducem ur?rile de pre?ui­re cu prilejul celei de a 95-a anivers?ri din ziua de 23 februarie 2009, dorindu-i: „Ani mul?i cu zile fericite, s?n?tate ?i bogat? activitate!"
  
Ioan MITICAN articol ap?rut în CURIERUL DE IA?I



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X