Să salvăm casa Teodorenilor !

24 februarie 2009

 

„A fost odat? pe malul urât al Bahluiului, între dealuri luminoase, având în el nume cu r?sunet lung în amintire: Tatara?ul, Bolta Rece, Beilicul, Manta Ro?ie, Doi Peri, Trei Ierarhi, Golia, Cet??uia, Vi?an, Sfântul Sava, Galata , Repedea, Casa Pogor, Casa Pavli, Casa Cocri?? Cazmir, Casa ?endrea, Via ?eptilici, Vila Greierul, Barnovski, Hlincea, Rivallet, Perjoaia. Cât scrum al marii arderi moldovene! C?ci pentru mine la?ul (în care nu mai am decât morminte), nu e un ora? în spa?iu (ca oricare altul al ??rii, pe care s?-l ajung oricând cu trenul ?i cu pasul), ci un ora? în timp, pe care nu-l mai pot afla decât cu ochii închi?i ?i mâna orbului. la?ul nu mai e acolo, la?ul e atunci. De aceea, de la o vreme nu l-am mai numit la?ul sau «b?trânul nostru la?i», cum îl revindec? poetic moldovenii, ci «dulce Târgul le?ului», cum nu-i spun decât eu…" („Masa Umbrelor").
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„A fost odat? pe malul urât al Bahluiului, între dealuri luminoase, având în el nume cu r?sunet lung în amintire: Tatara?ul, Bolta Rece, Beilicul, Manta Ro?ie, Doi Peri, Trei Ierarhi, Golia, Cet??uia, Vi?an, Sfântul Sava, Galata, Repedea, Casa Pogor, Casa Pavli, Casa Cocri?? Cazmir, Casa ?endrea, Via ?eptilici, Vila Greierul, Barnovski, Hlincea, Rivallet, Perjoaia. Cât scrum al marii arderi moldovene! C?ci pentru mine la?ul (în care nu mai am decât morminte), nu e un ora? în spa?iu (ca oricare altul al ??rii, pe care s?-l ajung oricând cu trenul ?i cu pasul), ci un ora? în timp, pe care nu-l mai pot afla decât cu ochii închi?i ?i mâna orbului. la?ul nu mai e acolo, la?ul e atunci. De aceea de la o

vreme nu l-am mai numit la?ul sau «b?trânul nostru la?i», cum îl revindec? poetic moldovenii, ci «dulce Târgul le?ului», cum nu-i spun decât eu…" („Masa Umbrelor").

 

 

 

 

  

 

A?a scria nostalgic prin 1946 Ionel Teodoreanu, exilat în tumultul capitalei. Avea în minte Ia?ul copi­l?riei, ora?ul c?ruia îi ducea dorul ?i-i închinase un mare num?r de ro­mane ?i volume memorialistice, în­cepând cu „Uli?a Copil?riei" dedi­cat? str?zii Zlataust din preajma Bi­sericii Sf. Ioan: „E o umil? ?i ne?tiu­t? uli?? de margine de târg. Nu r?s­fa?? ochiul cu ml?dieri de râu g?tite în salturi de verdea?? ?i nici nu ispi­te?te pasul cu caldarâm sonor. E fi­rav? ?i goal?: numai p?mânt ?i pietre. Ea e pustnic?. A strâns pios t?cerea aruncat? de celelalte uli?i ?i s-a dat la o parte de ele… Odinioar? pe meleagurile acestea st?pânea un sat gospodar."

 

Acolo era casa bunicului Ale­xandru Teodoreanu, consilier, pri­mar, procuror ?i avocat cunoscut, c?s?torit cu Elencu, fiica juristului Panaite Christea, care îi d?duse nevast? gospod?roas? ?i casa de lo­cuin??.

 

Familia având trei copii, pe Os-vald, Lauren?iu ?i Alexandru – din­tre care ultimii doi se stabileau în Bucure?ti -, la Ia?i r?mânea primul (Osvald), absolvent al facult??ii de Juridic? în 1891, c?s?torit cu Sonia (Sofia), fiica profesorului Gavriil Musicescu. Ap?rând pe lume ?i doi copii: Alexandru (P?storel) n?scut în 1894 ?i Hipolit (Ionel) adus de barz? la 6 ianuarie 1897, venind apoi ?i Lauren?iu, b?trânii se retr?­geau în vechea c?su?? dinspre bise­ric?, cu „horbota de vi?? la ferestrele pline iarna de gutui si mere", l?sând lui Osvald ?i nepo?ilor casa mare. Aceasta cuprindea mai multe od?i, la care se ajungea urcând câteva trepte. Dintre ele, salonul reprezen­ta locul în care se aduna întreaga familie s? fac? lecturi literare, s? primeasc? oaspe?ii ?i s-asculte pe Carusso la gramofonul cu trombon – mare minune a timpului.

 Seara, la pianul din salon se a?e­za Sonia, profesoar? la Conservator, care interpreta cu m?iestrie partituri clasice ca ?i surorile sale Valentina (Valen?a) ?i Florica Musicescu, (muziciene celebre ale Ia?ilor) 

 Osvald cu familia s-au mutat a­poi pe strada Mihail Kog?lniceanu, dar Ionel st?tea mai mult cu bunicii, nedesp?r?indu-se de strada Zlataust. Sim?ea mereu dorul s-o revad?, s? reîntâlneasc? maidanul copil?riei, „întâiul stadion" din fa?a bisericii Sf. Ioan-Gur? de Aur, maidanul „co­pil?riei mele f?r? înviere, într-un Zlataust r?mas ?i totu?i dus ca o co­ rabie pierdut? pe m?rile timpului." ?i-i închina pagini duioase în poe­mul „Uli?a Copil?riei", prima sa carte, din anul 1923.

 

Neuitatei str?zi ?i pitorescului cartier, numit Beilic, îi dedica ?i pa­ginile romanului „Fata din Zlataust", cu înduio??toarea poveste a unei fete orfane, Delia, alungat? pe nedrept din ?coal?. Casa Deliei era gard în gard cu biserica Sf. Ioan Gur? de Aur (ca ?i a bunicilor), în cimitirul c?reia se p?trundea printr-o porti??. Biserica avea o clopotni?? „strâmb?", unde dasc?lul b?tea toa­ca. în fa?? era un maidan pe care co­piii în?l?au zmeie ?i pe care odinioa­r? se f?cea scrânciob de Pa?te.

 

 

Casa ascuns? de un pâlc de vi?ini

 

Dup? mutarea bunicilor pe dea­lul Eternit??ii, lâng? crucea pe care scrie Alexandru Teodoreanu: 19 aprile 1842 – 20 aprile 1919 ?i Elena A. Teodoreanu: 20 iulie 1847 – 15 august 1929, în fosta livad?, printre nuci, zarz?ri ?i cire?i r?mâneau cele dou? b?trâne zidiri pline de amintiri: „cea mare", socotit? a lui Ionel ?i P?storel, iubi?i scriitori ie?eni, ?i „cea mic?", dinspre biseric?, a buni­cilor, ambele comori neuitate ale Ia?ilor ?i ale Beilicului (numele vechi al cartierului).

 

Prin anii 1980, desp?r?ite prin-tr-un z?plaz, „c?su?a bunicilor" cu num?rul 7 ?i beciul cel vechi s?pat de „papaea bunicii" odat? cu fântâ­na se aflau sub mâna so?ilor A. Lungu, iar casa mare, „a Copil?riei sau a Teodorenilor", de la num?rul 7A, la familia C. Suficu. Mai târziu, treceau în alte mâini.

 

Modesta ulicioar? Zlataust ?i-a p?strat vechea înf??i?are pân? prin anii 1998-99, fiind mult vizitat? de elevi, studen?i ?i sumedenie de tu­ri?ti, doritori s? vad? casa copil?riei scriitorului care a închinat adoles­cen?ei tulbur?toare ?i pre?ioase pa­gini. Ochii lor mai întâlneau câteva c?su?e tupilate în gr?dini cochete, cu flori din vremea bunicilor, dar rând pe rând au început a dispare, locul lor luându-l cl?diri moderne, înalte, cu culori vii ?i acoperi?uri din tabl? ondulat?.

 

P?r?sit?, la num?rul 7A, ascuns? dup? un pâlc de vi?ini, mai exist? „Casa Teodorenilor", uitat? parc? de lume cu treptele h?rt?nite, u?ile des­chise în ograda cuprins? de triste?ea singur?t??ii. Oprindu-se în fa?a ei, vizitatorii ce-i caut? amintirea, ca ?i musafirii elegantului hotel de peste drum ori ai Muzeului „Otilia Casi-mir", o privesc uimi?i ?i se întreab? cum este posibil ca locuitorii ora?u­lui ce se dore?te „capitala culturii" s? lase în ruin? casa scriitorului care i-a închinat sumedenie de pagini, d?ruind literaturii române peste 20

 

Modesta ulicioar? Zlataust ?i-a p?strat vechea înf??i?are pân? prin anii 1998-99, fiind mult vizitat? de elevi, studen?i ?i sumedenie de turi?ti, doritori s? vad? casa copil?riei scriitorului .

 

 

Disperat?, o cititoare ne-a adresat apelul: „S? salv?m casa Teodoreni-lor" (lansat ?i în gazeta „Lumina" la 19 iulie 2007), ar?tând c? prin alte p?r?i autorit??ile culturale ?i gospo­d?re?ti ocrotesc cu duio?ie aseme­nea zidiri, cump?rându-le sau ce­rând proprietarilor s? le îngrijeasc?, g?sind o institu?ie ori suflete carita­bile dispuse s? le salveze. în cl?di­rea reparat?, se poarte amenaja o gr?dini?? cochet?, un c?min de b?­trâni, o unitate de cultur?, o bibliote­c? ?i orice institu?ie înnobilat? de o plac? istoric?, b?tut? într-un perete.

 

Oricum, cineva din partea autori­t??ilor culturale ar trebui s? se im­plice urgent, s? o vad?, s? caute pro­prietarul ?i s? se g?seasc? o solu?ie potrivit? pentru salvare, înainte ca ruina s-o pr?bu?easc?, c?ci p?catul ar fi de neiertat, ca ?i al d?râm?rii Academiei Mih?ilene. Ca început sunt necesare m?suri rapide de pro­tejare împotriva ploii, asigurarea u?ilor, rânduirea ogr?zii ?i suprave­ghere împotriva r?uf?c?torilor.

 

Gestul acesta ar fi ?i un duios o­magiu adus scriitorului Ionel Teodoreanu, pierdut la Bucure?ti exact acum 55 de ani, în 3 februarie 1954, când a c?zut ca lovit de tr?snet pe drumul întroienit ?i viscolit al Tri­bunalului, unde lucra ca avocat oropsit pentru a-?i câ?tiga bucata de pâine.
MITICAN IOAN articol publicat în CURIERUL DE IA?I

 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X