Iaşii si Revoluţia Franceză de acum 220 ani

12 august 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dup? cuvântarea domnului Jose Maria Queiros, directorul Centru­lui, care a subliniat însemn?tatea zilei ?i a descris activitatea Cen­trului, a urmat concertul duo-ului Oskar&Viktor, doi actori muzi­cieni care au încântat publicul cu vesele ?ansonete pariziene acom­paniate de un acordeon r?sun?tor.

 

Fiindc? unii musafiri doreau s? ?tie mai multe despre istoricul Re­volu?iei ale c?ror idei aveau s? schimbe ordinea întregii Europe, cât ?i despre rela?iile româno-fran-ceze, gazdele ?i cunosc?torii eve­nimentului, prezen?i la manifesta­?ie, r?spundeau întreb?rilor grupu­rilor de ascult?tori formate în jurul lor. Avea loc, astfel, un original si­multan de conferin?e istorice, în timp ce al?ii oaspe?i ascultau ?an-sonetele ori se l?sau antrena?i la dans de sunetele iubitului tangou, interpretat cu pasiune de cei doi arti?ti, pe scen? sau în public, co­municând prin radio-microfoane cu instala?ia de sonorizare.

 

A?a cum remarca careva, se desf??ura o inedit? festivitate cul­tural? de factur? parizian?. Cânte­cul Marseillezei compus în tumul­tul zilelor revolu?iei (1792) ?i de­clarat imn na?ional în 1795 electri­za atmosfera transpunând aduna­rea în anii sfâr?itului de secol al optsprezecelea.

 

„Liberte, Egalite, Faternite", o deviz? pentru întreaga Europ?

 

Astfel, cei interesa?i aflau c? Fran?a era condus ? pe atunci de monarhia absolut? a Burbonilor reprezentat? de regele Ludovic al XVI-lea, secondat de faimoasa so­?ie Maria Antoaneta , fiica împ?r?­tesei austriece Maria Tereza. De?i exista un for al reprezentan?ilor celor trei st?ri sociale: clerul, no­bilimea ?i restul popula?iei – starea a treia – acesta nu se mai întrunise din 1614. Primele dou? st?ri, scutite de d?ri ?i reprezentând doar 2 la sut? din popula?ie, aveau privilegii ?i efectuau conducerea societ ??ii în dauna st?rii a treia, platnic? de im­pozite ?i dijme ?i format? din pro­duc?tori, negustori, burghezie, liber profesioni?ti (medici, scriitori, av­oca?i), func?ionari publici, mese­ria?i, lucr?tori urbani ?i ??r?nimea (80 la sut? din popula?ie).

 

?ara fiind s?r?cit? de cele trei r?zboaie, statul îndatorat, popula­?ia împov?rat? de servitu?i feudale, iar p?tura de mijloc – burghezia -sensibilizat? de ideile „iluminis­te", se cereau regelui m?suri de îmbun?t??ire a vie?ii sociale. (Ilu­minismul reprezenta mi?carea cul­tural?, care propunea s? se pun? ra­?iunea în centrul tuturor lucrurilor ?i s? „lumineze" na?iunea prin e­duca?ie ?i cultur?. Era sus?inut de scriitorii Voltaire, Montesquieu, Rousseau….)

 

încercând a potoli spiritele, re­gele Ludovic al XVI-lea a acceptat convocarea Adun?rii St?rilor Ge­nerale, la Versailles, în 5 mai 1789. începând discu?iile ?i do­lean?ele St?rii a treia nefiind luate în seam?, la 17 iunie aceasta s-a declarat Adunare Na?ional?. Cum regele le-a oprit intrarea la Ver-sailles, ordonând dispersarea adu­n?rii, deputa?ii s-au întrunit la Bi­serica Saint-Louis, constituind Adunarea Na?ional? Constituant? pentru elaborarea unei Constitu?ii (votat? în 3 septembrie 1791) ?i cerând suveranului retragerea ar­matei care înconjurase Parisul ?i Versailles. Regele a r?spuns cu m?suri aspre ?i schimbarea mini?­trilor. Adunarea a r?mas în ?edin?? continu?, iar popula?ia a venit în ajutor începând insurec?ia armat?.

 

La 14 iulie fort?rea?a Bastilei era asaltat?, desfiin?ându-se simbo­lul asupririi (mai târziu a fost de­molat?). Revolu?ia astfel declan?a­t? se r?spândea în toat? ?ara. La 4 august 1789 Adunarea Na?ional? nou înfiin?at? abolea privilegiile feudale ale celor dou? st?ri, to?i lo­cuitorii ??rii devenind egali în fa?a legii, iar la 26 august 1789 – dat? istoric? – se vota „Declara?ia Drep­turilor Omului ?i Cet??eanului", deviza „Liberte, Egalite, Faterni­te" – „Libertate, Egalitate, Frater­nitate" vestind întreaga lume c? a venit vremea înl?tur?rii tiraniei.

 

Regele urma s? aib? o domnie constitu?ional?, Adunarea deputa­?ilor devenind Adunare Legisla­tiv?. în iunie 1791 regele încer­când s? p?r?seasc? ?ara, era adus la Paris. Sub presiunea insurec?iei populare, Adunarea Legislativ? a suspendat monarhia ?i a aprobat instituirea Comunei (Comuna din Paris). La21 septembrie 1792, Conven?ia Na?ional? care înlocuia Adun?rea Legislativ? a proclamat republica. Arestat, acuzat de tr?da­re ?i judecat, regele avea s? fie ghi­lotinat la 21 ianuarie 1793. S-au format trei partide: Monarhist, Republican moderat, adept al pro­priet??ii (girondinii), ?i Republican radical (iacobinii). Disensiunile dintre ele, ca la orice revolu?ie, provocau fr?mânt?ri, sus?inute ?i de for?ele ostile din afar?, Austria ?i Prusia trimi?ând trupe pentru st?vilirea mi?c?rii.

 

Guvenarea a fost o vreme sub mâna girondinilor condu?i de avo­catul Georges Danton, pre?edin­tele Comitetului de Salvare Publi­c?, timp în care ?eful iacobinilor, Jean Paul Marat, a fost judecat de un tribunal revolu?ionar dup? o in­surec?ie popular? izbucnit? la fi­nele lunii mai 1793 din cauza în­frângerilor de pe front, scumpirii vie?ii. O r?scoal? contrarevolu?io­nar? face ca puterea s? treac? la ia­cobini. Urmeaz? uciderea lui Ma-rat (iulie 1793) de o girondin?, iar conducerea Comitetului este luat? de Maximilien de Robespierre, adeptul unor m?suri radicale de salvare a Revolu?iei ?i formare a Republicii Virtu?ii.

 

Se instaureaz? dictatura revolu­?ionar? a iacobinilor, girondinii fi­ind exclu?i din Conven?ie. în virtu­tea Legii asupra Suspec?ilor, vota­t? la 17 septembrie, unii dintre ei au fost executa?i, în octombrie 1793 fiind executat? ?i regina Maria Antoaneta, învinuit? de in­cest, tribunalele revolu?ionare tri­mi?ând atunci la ghilotin? pe to?i cei considera?i vinova?i de corup?ie ?i jaf public ori b?nui?i de simpatie contrarevolu?ionar? între care a fost ?i Danton. La cererea unor radicali înfoca?i se propunea chiar ?i un cal­endar republican promovându-se cultul Ra?iunii în locul aceluia cre?­tin. în 4 februarie 1794 se abolea sclavia în metropol? ?i în colonii.

 

 

Teroarea iacobin?, Directoratul, Consulatul, Napoleon

 

Perioada dictaturii iacobine (2 iunie 1793 – 27 iulie 1794), cunos­cut? sub numele de „teroarea iaco-bin?", a constituit punctul culmi­nant al revolu?iei. în timpul acestei dictaturi au fost desfiin?ate toate servitu?ile feudale ?i au fost intro­duse pre?uri maximale, s-a instituit înv???mântul elementar gratuit ?i s­a creat o armat? na?ional? de peste 600.000 de oameni, care a alungat din ?ar? armatele interven?ioniste.

 

Formându-se o grupare de cen­tru, aceasta aresta pe Robespierre ?i adep?ii s?i, executându-i la 27 iulie 1794, iacobinii erau înl?tu­ra?i, girondinii redevenind majori­tari în Conven?ie. Noua Constitu­?ie aprobat? la 22 august 1795 con­ferea puterea unui Directorat din cinci membri care numea mini?­trii, puterea legislativ? efectuând-o dou? camere, dintre care una for­mat? din b?trâni.

 

Având loc ?i o reac?ie insurec­?ional? a regali?tilor în 5 octombrie 1795, aceasta era înfrânt? de tru­pele tân?rului general Napoleon Bonaparte numit apoi la comanda armatei cu care câ?tiga popularita­te eliberând ?ara ?i ocupând noi te­ritorii. La 9 noiembrie (18 Brumar) 1799, Bonaparte înl?tura Directo­ratul ?i introducea noul regim poli­tic al Consulatului. Primul Consul de?inea puterea executiv? ?i o con­trola pe aceea legislativ?. Pentru legitimare folosea plebiscitul.

 

Prim-consulul Napoleon Bona-parte, prezentând francezilor noua Constitu?ie, la 15 decembrie 1799, proclama: „Cet??eni, Revolu?ia s-a a?ezat la principiile pe care am în­ceput-o: ea s-a încheiat". ?ara avea nevoie de lini?te pentru a consolida cuceririle. între 1789 ?i 1799 se ex­perimentaser? toate sistemele de guvernare trecându-se succesiv de la monarhia absolut? bazat? pe principiul de drept divin, la monar­hia constitu?ional? în care domina principiul „regele domne?te, dar nu guverneaz?", ajungându-se la re­public?, singura care asigur? egali­tatea ?i libertatea tuturor cet??enilor.

 

 

Revolu?ia ?i ??rile Române

 

Dorind s? ?tie efectul Revolu?iei în ??rile Române, cei interesa?i a­flau c? unii dintre tribunii s?i au ajuns ?i la Ia?i fie în diferite func?ii, fie dasc?li ai fiilor de boieri, pre­cum un membru al Conven?iei care votase execu?ia regelui ?i devenise profesorul feciorilor vistiernicului Neculai Rosetti Roznovanu. Prin anii 1797-1798, vântul republican b?tea ?i pe str?zile capitalei Moldo­vei. Tinerii moldoveni, greci ?i re­fugia?i polonezi manifestau pe str?zi strigând „Libertate" ?i „Tr?­iasc? Republica", cocardele Revo­lu?iei franceze fluturând la c?ciuli.

 

Jean Louis Carra, secretarul domnitorului Grigore Ghica al III-lea de la Ia?i (1774), întors la Paris ?i participând la Revolu?ie ca iacobin ?i apoi girondin, era deca­pitat la 31 octombrie 1793 (Felicia Dumas ?i Olivier Dumas, „La France et Iassy").

 

Sus?inea de asemeni Revolu?ia Constantin Stamati (fostul secretar al domnitorului Al. Ipsilanti), care în 1787 plecase la Paris. Studiind medicina se angaja ?i interpret la Ministerul de Externe. Pentru ca­pacitatea sa avea sa fie trimis vice­consul la Hamburg ?i apoi a fost numit de Directorat consul al Re­publicii franceze în Principatele Române dar nu a primit acordul înaltei Por?i (Ecaterina Negru?i, „Un participant din Principatele Române la marea revolu?ie francez?).

 

Fran?a avea s? sus?in? Unirea Principatelor în 1859, Indepen­den?a din 1877 ?i Reîntregirea din 1918, Generalul Berthelot cu Mi­siunea militar? francez? luptând în rândurile Armatei române, iar am­basadorul Saint Aulaire la Ia?i fi­ind sprijin de n?dejde al României.

 

Astea fiind povestite, la înche­ierea festivit??ii din gr?dina Cen­trului Cultural Francez s-au gustat delicatesele fran?uze?ti, s-au ridi­cat paharele cu vin alb, rose sau ro?u, s-au v?rsat c?teva pic?turi dup? tradi?iile române?ti în memo­ria miilor de lupt?tori c?zu?i pe baricadele Revolu?iei, s-a ciocnit ?i s-a strigat: „Vive la France!"



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X