Uitatele Feredeie de la Ungheni

13 august 2009
Scriind despre la?ii de alt?dat?, Rudolf Sutu povestea prin anii 1930: „Distrac?iile ie?enilor în timpul verii erau multe. Cea mai de seam? era trenul de pl?cere la Ungheni. Cu 1 leu ?i 50 bani te ducea trenul la Ungheni, el având atunci 35 pân? la 40 vagoane toate pline de lume. La coborârea din tren în gara Ungheni primeau pe vizitatori vestitul l?utar Arghir ?i filigornistul Curechi, care cântau în gr?dina lui Sinic?. Alt taraf cânta pe malul Prutului, celor ce se prîmblau cu barca pe ap?. Mesele în gr?dinile lui Sinic? ?i Zamfir erau neîntrecute". Era vorba de satul cu acest nume existent ?i ast?zi pe malul drept al Prutului ?i vestit pân? la ultimul r?zboi pentru înzestr?rile sale balneare cu mare atractie în lumea la?ilor de alt? data.
 „A merge într-o Duminic? la Ungheni era pentru cele mai multe familii ie?ene ceva cu mult mai însemnat decât o simpl? rait? prin lo­calit??ile m?rgina?e. ?i c?l?toria cu drumul de fier ?i preg?tirile erau un eveniment important. Omul î?i lua consoarta ?i copiii, îi a?eza în vagonul de clasa a III, cucoana ?inând copilul de ?â??, iar domnul având pe genunchi s?i un chiup mare de sticl? cu cas­trave?i mura?i, pe lâng? un cogemite panier cu de ale mânc?rii." (Ia?ii de odinioar?)

 

Cei cu bani nu duceau asemenea bagaje c?ci satul avea restaurante cu gr?dini umbroase în care se putea mânca mai bine ca la mama acas?, meniuri obi?nuite sau locale precum „somn la cuptor, pe?te pr?jit cu bulion ?i ceap? ori faimoasele salate de ?âri cu m?rar, p?trunjel, icre ?i mult? ?elin?, plus un p?har de vin ro?u", re­comandate ?i ca leac de „întinerirea" b?rba?ilor, femeile beneficiind de apele Prutului, vestite pentru „rodni­cia" d?ruit? celor „sterpe". Nu mai pu?in? trecere avea ?tiuca umplut? de la hanul Alistar, mult iubit? de pop­ula?ia evreiasc? a Ia?ilor, pentru care Unghenii reprezentau cel mai atr?g?tor loc de vilegiatur?. Unul din­tre vizitatori, domnul ?aie Gutman, locatar acum în Rehovot – Israel, p?streaz? cu duio?ie fotografiile fostei plaje, pe care apare în copil?rie al?turi de familie, v?zute de subsemnatul pe Internet. Poart? datele 1933, 26 ?i 27 iulie 1936, semn c? pe plaj? nu lipseau nici fotografii.

 

Spre bucuria „pescarilor", s?tenii aveau iazuri cu crapi, cleani, ?tiuci, cegi ?i chiar somni, în care undi?arii f?r? „noroc" la Prut ?i-l „reg?seau" pe malul lor. Unele, amenajate ca bazine­le de ?trand, destinate mai ales îmb?­ierii copiilor ?i femeilor, aveau apa curg?toare ca ?i Prutul din care o cir­culau prin ni?te ?evi.

 

Vân?torii aveau la îndemân? p?du­rile de stuf?ri? ?i p?puri? pline de ra?e ?i gâ?te, ce st?pâneau odinioar? iez?tu-rile pân? dincolo de Criste?ti, r?mase acum ni?te petice de rogoz, arse de usc?ciune, care cu ini?iativ? ar putea reînvia, îmbel?ugând locurile.

 

Vacan?ele Unghenilor prilejuiau ?i incursiuni la o stân? cu ca? dulce sau la vestitele gr?din?rii ?i harbuz?rii din­tre Bosia ?i Bohotin, pline de p?tl?ge­le, vinete, chiperi ?i faimoasele ?eline cât sfecla de mari ce umpleau pane­rele vizitatorilor chema?i s? înjunghie câte o harbuzoaic? t?rcat? cu miez za­harat dulce ca mierea. Cât despre miere, nu lipsea nici aceasta, c?ci în paji?ti se în?irau cârduri de ?tiubeie cu faguri parfuma?i de menta covoarelor luncii sau din lanurile cultivate pentru hrana drogheriilor ?i fabricilor de s?­pun. Mierea ca ?i lumân?rile din cear? verzuie, cu parfum de ment?, r?sucite de un localnic, erau deliciul serilor ie­?ene de Cr?ciun.

 

Pe 2 august era Ziua harbujilor de la Probaje

 

Râul fiind odinioar? navigabil (în sat tr?ind ?i un scafandru – Nechita Costantin – care îl cur??a), se f?ceau plimb?ri pitore?ti cu barca de-a lungul luncii – descris? cu romantism de Mi-hail Sadoveanu -, amatorii de excursii lungi putând coborî spre Gala?i sau urca spre vama Sculenlor unde se a­menajaser? alte „B?i". Se putea ad­mira podul feroviar de peste râu con­struit dup? planurile celebrului arhitect Eiffel, autorul turnului din Paris ?i al hotelului Traian de la Ia?i sau se vizita or??elul Unghenii, de pe cel?lalt mal.

 

Un eveniment deosebit îl reprezen­ta „nunta vetricelor" – larve sau in­secte de ap? care în preajma Rusaliilor devin nimfe pentru împerechere, dea­supra râului zburând milioane de viet??i ca o bogat? fulguire de iarn?. Erau a?a de multe încât s?tenii le cu­legeau pentru hrana animalelor sau în-gr??area gr?dinilor. Rusaliile, s?rb?to­rite în a 50-a zi dup? Pa?te, aduceau bucuria trupelor de c?lu?ari olteni -negustorii ambulan?i din Ia?i, care, potrivit tradi?iilor, în timpul jocului alungau bolile c?lcând trupurile întin­se pe nisipul plajei.

 

Ziua harbujilor de la Probaje (2 au­gust) prilejuia o întrecere între gr?di­nari, cel mai mare pepene (de 20- 30 kilograme ) fiind premiat dup? care se t?ia ?i împ?r?ea privitorilor, urmând apoi o bogat? jertf? de harbuji ?i z?mo?i cu parfum de ananas.

 

Pescarii aveau ?i ei o zi in care î?i ar?tau talentele la prins ?i apoi la preg?tirea celei mai gustoase mânc?ri, pe un loc apropiat de plaj? instalându-se gr?tare ?i chiorostii pentru tig?ile cu pe?te ?i m?m?ligi.

 

Ca în orice sta?iune, în preajma vi-legiaturi?tilor foiau sumedenie de ne­gustorii localnici ?i ie?eni precum vestitul pitar Andreilici care vestea în ziar: „B?ile Ungheni. Anunciu. Sub­semnatul aduc la cuno?tin?a vizitato­rilor b?ilor de la Ungheni c? pân? la 1 august voi pleca in fiecare mar?i, joi, sâmbata ?i duminic? la Ungheni cu trenul de 4 ore 20 minute cu pâne lun­g?, franzele, colaci, ?i cu faimoasele „trei chifle dece bani". Cu stim? An-dreilici Alexandru" („Curierul" 8/20 iulie 1883).

 

Camere ieftine ?i gustoase bucate ??r?ne?ti

 

Cu toate c? nu avea ?osele, satul era pitoresc cu c?su?ele curate în care sezoni?tii g?seau camere ieftine ?i gustoase bucate ??r?ne?ti. Seara se or­ganizau baluri la „ Pavilion " sau la „Otelul Arghir", unde vilegiaturi?tii „melange de monde" adic? „ie?eni din centru ?i din periferie" sau din „toate treptele sociale" dansau „cotillon, val­suri ?i cadrile" sub comanda unor mae?tri, cum nota, încântat, un gazetar de la „Liberalul" din 20 iulie 1900.

 

Pentru sc?ldat se amenajase o por?iune de mal cu plaj?, nisip fin ?i funii de „mântuire" legate de ??ru?i astfel încât amatorii de înot mai în larg s? aib? de ce se ?ine spre a nu fi du?i de apele repezi ale râului. La mijloc erau balize de avertizare a grani?ei iar une­ori chiar plase (între anii 1812 ?i 1918 când Basarabia s-a aflat în imperiul rusesc), de-a lungul c?rora patrulau b?rcile gr?nicere?ti ?i privegheau „sc?ld?toarea" cele de salvare, numite de „sc?pare", în limbajul timpului.

 

„Sc?ld?toarea" Prutului folosit? din vechime, la care boierii mergeau cu tr?surile iar „prostimea" cu hara-balele evreie?ti – c?ru?e cu o mare platform? pe care c?l?torii st?teau cu picioarele atârnate, luase mare am­ploare dup? deschiderea drumului de fier Ia?i-Ungheni (august 1874). O ajutase primarul Nicolae Gane (1872­1876), scriitor junimist ?i edil pa­sionat despre care gurile rele spuneau c? nu visa noaptea decât lucr?ri care „s? prefac? Ia?ii în Paris", motiv pen­tru care a fost primar de vreo cinci ori, lui datorându-se înzestrarea ora?ului cu asfalt, curent electric, tramvai, ap? de la Timi?e?ti, esplanada Râpa Gal­ben?, canalizarea pârâului Calcaina. Apreciind norocul Ia?ilor de a avea doar la vreo 20 km un râu cu ape bo­gate, montane, într-o zi a luat cu dân­sul tehnicii Prim?riei ?i vreo câ?iva lo-cantieri ?i s-au întâlnit cu primarul ?i gospodarii Unghenilor, îndemnându-i s? transforme satul în sta?iune baln­ear?. Prim?ria ie?ean? acorda asisten?a tehnic? ?i medical? contribuind cu materiale ?i lucr?tori la construirea unui mic debarcader, a unui pavilion de dans, ?i ce mai trebuia.

 

Calea ferat? introducea „trenurile de pl?cere", Ia?i-Ungheni, cu vagoane deschise în trei culori din care c?l?­torii aveau a privi priveli?tea ce defila în goan? pe lâng? ei. Uneori îi înso?ea ?i câte o fanfar? pornit?, de asemeni, spre B?i.

 

Printre musafirii Unghenilor din vreme aceea a fost ?i Ion Creang?. Preg?tind o carte ?colar? cu colegii Gh. En?chescu, Const. Grigorescu, Vasile Receanu au mers la Ungheni ?i se întruneau „într-o o cas? din sat a­?ezat? pe malul Prutului, chiar pe mal a?a c? pe fereastr? se vedea frumoasa pânz? de argint a apei". Acolo, Crean­g? a citit: „Inul ?i c?me?a", cum po­veste?te cu ?arm Theodor Speran?ia.

 

Plaja este ast?zi acoperit? de iarb? ?i umbrit? de plopi monumentali

 Desfiin?at? din cauza ultimului r?zboi, pitoreasca sta?iune a Ia?ilor a fost uitat? ?i doar unii localnici mai merg la sc?ldat, a?a cum î?i aminte?te doamna lunca?u Valeria ?i domnul consilier Amarghioalei Costache.

 Plaja aflat? în dreapta podului de cale ferat? se întindea spre sud, pe câteva sute de metri dincolo de lo­cuin?a pensionarului ceferist Nicolae Putin?, care î?i aduce aminte c? tat?l s?u Petru?? Putin? închiria od?i ie?eni­lor. Alt pensionar, domnul Cre?u Con­stantin, n?scut în august 1911 î?i am­inte?te, ca prin vis, cum f?cea rost de „pitaci" în copil?rie, închiriind vizita­torilor rogojini pe care se însoreau doamnele ca s? nu-?i umple de nisip „c?me?u?ele" cu care se îmb?iau. Sta?­iunea luase mare avânt între anii 1918­1940, când Basarabia era în România.

Plaja uitat? mai exist? ?i ast?zi acoperit? de iarb? ?i umbrit? de plopi monumentali, apa curge lin ?i r?coroas? ca ?i odinioar?. Lipsesc doar amenaj?rile care f?r? prea multe efor­turi pot transforma zona într-un loc de pl?cut? petrecere ?i reconfortare pen­tru ie?eni ?i surs? de mari venituri pen­tru localitate ?i Prim?ria Unghenilor. Atra?i de frumuse?ea luncii Prutului unii ie?eni merg cu ma?inile la Sculeni , unde exist? o mic? plaj?.

 

Pentru început s-ar putea marca locul de acces la ap?, lâng? mal, ?i o mic? plaj?, cur??ându-se nisipul de bu­ruiene ?i reglementându-se for­malit??ile de intrare în zona grani?ei. Micile gr?din?rii organizate într-un mare complex legumicol, irigat cu apa din Jijia ?i din Prut, ar putea asigura necesit??ile vizitatorilor ?i chiar ale pie?elor ie?ene, eliminând importurile adesea ve?tede. B?rcile cu motor ar oferi splendide plimb?ri pe cursul încânt?tor al râului cu popasuri in tradi?ionale centre viticole, b?l?ile re­populate cu pe?te – la început adus din cresc?toriile Vl?denilor – ar asigura hrana vilegiaturi?tilor ?i bucuria pescarilor, investitorii ar putea con­strui pensiuni ?i astfel satul ar deveni un atr?g?tor centru turistic rural, ca cele bucovinene. între Ia?i ?i Ungheni circul? un tren elegant la care biletul cost? doar 2,5 lei.

 
 

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X